DRAMA UNUI ACROBAT

Acest bloog prezinta personalitatea unui om care si-a dedicat intreaga viata pentru a creea bucurie in sufletele oamenilor si a alunga tristetea din sufletul acestora, ba mai mult de a fi intotdeauna o mare bucurie pentru copiii care-l priveau extaziati. Insa, anumiti oameni rai cu sufletul negru de invidie si ura, au facut tot ce au putut pentru a-l impiedica pe cel a carui inima vibra de emotia celor care radeau si bateau din palme.

vineri, 13 aprilie 2012

DRAMA UNUI ACROBAT






























Bun găsit dragi prieteni !
Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume,
Există doar compararea stării cu cealaltă şi atâta tot.
Doar cel ce a simţit nefericirea cea mai cumplită
Este în stare să simtă cea mai mare fericire !

Puiu la New York

Stimaţi cititori acordaţi-mi câteva momente din timpul dumneavoastră şi veţi simţi din vorbe şi imagini o mică parte din umilinţa, durerea fizică şi discriminarea ce am fost nevoit să îndur din partea celor ce erau obligaţi să mă ajute dar nu au făcut-o !

Mă numesc Vasile Oprea, prietenii îmi spun Puiu, sunt născut la data de 22 ianuarie anul 1958, în Bucureşti, România. Sunt un fost sportiv, am practicat înot, atletism şi haltere la cluburile Olimpia şi Steaua din Bucureşti. La vârsta de 17 ani am absolvit o şcoală profesională de instalaţii apă şi gaze. De la vârsta de 19 ani, în circul Globus din Bucureşti am început pregătirea ca acrobat în cadrul trupelor de acrobaţi la basculă ca: Fraţii Tudorică, Chirilă, Sandi Creţu şi alţii...




Puiu !

La vârsta de 22 de ani am obţinut prin concurs atestatul de "Artist Liber Profesionist" funcţia de acrobat categoria unu. La Circul de stat Bucureşti am devenit membru al unui triou acrobatic internaţional numit "Trio Corona,compus din doi bărbaţi şi o femeie.Am luat mai multe atestate de artist liber profesionist categoria I (unu) acordate de comisii ale artiştilor prezidate de marele magician Iosefini.
:



Puiu la bază



 Anii. 1980-1986.
Am evoluat în cadrul Trioului Acrobatic Corona. Începând cu  anul 1987,am făcut parte din Trupa de acrobaţii la basculă Moşoianu. În această trupă am lucrat doar câteva spectacole.Moşoianu s-a folosit de mine ca să-şi formeze o trupă nouă, eu i-am răspuns prezent tuturor cerinţelor care mi le cerea pentru formarea trupei sale, numai că d-l Moşoianu avea nevoie de cineva care să fie puternic, şi  dacă se poate  să nu aiba mai mult  de doi trei neuroni. 




Puiu la bază.

Moşoianu era un tip fără caracter, pervers şi libidinos lipsându-i cei şapte ani de acasă.La repetiţie pe lângă artişti valoroşi  pe care îi pregătea mai aducea şi câte o fată, două care nu avea nimic în comun cu ceea ce făceam noi în manej, dar Moşoianu le da speranţe şi le încânta cu promisiuni frumoase  numai  ca să mângâie şi să sărute şi dumnealui un trup fraged, tânăr şi frumos după  ce noi terminam repetiţia.

Moşoianu, în fiecare persoană care o privea pe Gabriela, vedea un posibil duşman, un rival care trebuia să dispară. Intr-o zi urmărind-o pe Gabriela să vadă cu cine se întâlneştea ea în timpul liber. Văzând-o că are un prieten, Moşoianu a făcut spume de furie şi acelei persoanei i-a dat cu o cheie franceză în cap. El mereu purta în geantă, o cheie franceză pe post de armă. După acel incident a fost chemat în instanţă şi Moşoianu a ratat o deplasare în America unde avea contract.




Puiu şi Gabriela Bică anul 1987!
Costineşti serbările mării. 

Ca acrobat în cadrul trupei  Moşoianu, la serbările mării ţinute în staţiunea Costineşti România în anul 1987 Moşoianu, văzîndu-ne pe mine şi Gabriela Bică că făceam câteva poze pe plajă ca amintire, a turbat de furie, el văzând în mine un posibil rival în povestea sa de iubire.   

Puiu. 

Aşa că după spectacol m-a dat afară din trupă.Am reprezentat  Romania ca acrobat, într-o trupă de acrobaţi la basculă pe teritorul SUA. Fiind aplaudat de publicul American şi multe alte naţionalităţi, în 488 de spectacole, evolund în 137.de oraşe din America. Am colaborat,cu patru circuri renumite ca: 

Bentley  Brothers  
Tihany Circus
                 Tarzan  Zerbiny Circus                
        Farfan Prodcttione Inc.

 Anul 1988. 
La acele  vremuri,în timpul zilei îmi desfăşuram activitatea ca instalator de apă şi gaze în cadrul Cooperativei Instalatorul într-un centru de deservire a populaţie, iar seara  îmi reluasem activitatea de acrobat,cu fostul meu partener din Trioul acrobatic Corona şi soţia dumnealui. In fiecare seară lucram la două restaurante:primul fiind la clubul de noapte "Bar Nord " şi al doilea era un restaurant de lux din centrul Bucureştiului, cu program artistic numit "Havana" 

Într-o zi aflu că Constantin Iosef pe care eu îl cunoşteam de ani buni revenise dintr-un turneu ce îl avusese în America  şi este în cautare de oameni să-şi facă o trupă nouă. Am luat legătura cu el,a fost de acord şi am început o colaborare în cadrul noii sale trupe. Din trupa ce o avusese anterior în America mai erau: fiul său Cătălin Iosef, soţia sa Elena ,Iosef şiAlexandru Iosef.Aceştia nu aveau pic de talent şi valoare artistică.Cătălin Iosef era gras asemenea unui butoi, în trupă i-se spunea Umflatu, el niciodată nu intrase într-o sală de sport,ca să facă mişcare,s-au să fi alergat pe vreun stadion o sută de metri să mai slăbească.Elena Iosef a fost casieră şi se pricepea la croitorie dar nu avea nimic în comun cu viaţa de scenă. 



Alexandru Iosef nu avea nimic în comun cu ceea ce făceam noi acrobaţii în spectacol. Până în anul 1989 aducea pe căi numai de el cunoscute frigidere şi le vindea pe unde putea, de regulă în incinta circului, loc sigur,deoarece nu putea fi demascat că, directorul circului la acea vreme era unchiul său Iosefini frate vitreg cu Ştefan Cora tatăl fraţilor Constantin şi Alexandru Iosef.

Aceastei familii nu îi plăcea deloc munca, ei fiind o familie de puturoşi. Singurul talent artistic al familiei  era că toţi erau atraşi de alcool, mai cu seamă de gâtul sticlelor  de bere, cărora zilnic le uita numărul, golindu-le una după alta. Ei veşnic fiind obosiţi şi foarte însetaţi,nu se opreau din băutură decât la primele ore ale dimineţii, după care adormeau ca îngeraşii până a doua zi înainte de începerea spectacolului.




   Puiu şi Mihai !
Muscle Beach -Los Angeles.



Constantin Iosef,şeful trupei, ajunsese la o performanţă demnă de notat,pe lângă sticlele de bere ce le bea zilnic fără să le mai ştie numărul, el fuma şi patru pachete de ţigări ieftine de proastă calitate după care nimeni nu-l mai putea opri ca să facă scandal şi să-şi înjure familia cât era ziua de lungă. Din trupa anterioară Constantin îi mai păstrase pe soţii Aurelian Bucur şi Mihaiela Băniceanu, ei fiind artişti profesionişti foarte apreciaţi şi care colaborau cu Constantin de peste zece ani la acele vremuri.





Puiu şi Drăgan Costel.


De asemenea din vechea trupă reîntorşi din America, mai era şi Drăgan Costel, pe care Constantin  îl avea în cadrul trupei sale de când el era foarte mic. Drăgan îl aprecia pe Constantin  Iosef ca pe un tată. Cu Cătălin Iosef era foarte bun prieten,ei erau ca fraţii.Cu toate că programul meu zilnic, era foarte încărcat depunând efort fizic de la prima oră a dimineţii şi până seara târziu,mai cu seamă că la acele vremuri eu lucram şi la Constantin acasă făcând-ui nişte modificări la instalaţia de apă şi gaze,iar seara la repetiţie ,totul mergea foarte bine,Constantin nevăzându-mă vreodată obosit s-au să mă plâng, nu realiza cum de pot să mă împart peste tot şi să rezist cu bine tuturor cerinţelor şi planului de pregătire impus de el seară de seară la repetiţie.

Constantin Iosef garantându-mi verbal că are nevoie de mine şi că voi lucra în trupa sa ca  acrobat, mi-a cerut să renunţ  la munca de instalator ca să pot fi în formă bună şi odihnit seară de seară la repetiţie, spunându-mi că nu voi mai avea nevoie vreodată să lucrez ca instalator de apă şi gaze şi că voi lucra cu el în toată lumea.Constantin, insistînd şi cerându-mi să-mi dau demisia de la:restaurantul Bar Nord cu program de noapte, unde eu evoluam seară de seară şi de la Cooperativa-Instalatorul Bucureşti unde eu eram angajat cu carte de muncă.....




În fiecare seară evoluam la restaurantul Havana.Ca să pot ajunge la repetiţiile ce aveau loc în incinta circului Globus,Constantin seară de seară trimitea pe unul din băieţi cu maşina după mine,de obicei venea fiul său Cătălin care aştepta să-mi termin programul meu artistic. Repetiţiile în cadrul trupei Constantin seară de seară în circul Globus durau până după miezul nopţii apucîndu-ne deseori ora 02.Repetiţiile aveau loc în fiecare seară în manejul circului Globus din Bucureşti şi ele nu începeau până când eu nu ajungeam. Aurelian Bucur cu toate că colabora cu Constantin de peste zece ani la acele vremuri, el nu a contribuit cu nimic la formarea noii trupe.Aurelian Bucur motiva că-şi menaja spatele care îi crea deja probleme,din cauza durerilor.El ne spunea că nu are de gând să se obosească. Iar dacă o va face, va fi numai în spectacol,în afara ţării pentre valută forte.....


Puiu !



De la început mie nu mi-a plăcut  caracterul şi comportamentul urât,vulgar şi agresiv al lui Constantin Iosef, dar treceam cu vederea fiind foarte încântat de deplasările şi contractele  pe care le avea în  străinătate.Eu şi mulţi alţi artişti s-au sportivi de performanţă eram atraşi şi foarte încântaţi de reclama care li se făcea la televizor unuia ca Constantin Iosef, Moşoianu şi altora ca ei şi toţii  visam să ajungem în trupa unui  asemenea individ, dorind  să  călătorim pe tot mapamondul. Nu aveam de unde să ştiu că,acei producători s-au moderatori de televiziune, ori jurnalişti de la diferite ziare, pentru un cadou s-au un pachet de cafea, ţigări sau o mică atenţie spun numai minciuni favorabile unora ca Constantin Iosef şi altor nenorociţi ca el, numai ca să le crească audienţa.   

                         
Şefii de trupe în România se purtau ca nişte mieluşei,te îmbiau cu promisiuni până îşi faceau interesele, iar când ajungeau peste hotare îşi arată adevărata lor faţă. Te fura la bani săptămână de săptămână,pe fete le viola, cei accidentaţi s-au paralizaţi erau abandonaţi fără să li se ofere vreun ajutor s-au măcar un pahar cu apă, binenţeles după ce toţi banii persoanei accidentate, abandonate s-au decedate, intrau în buzunarele lui Constantin Iosef. El şi mulţi alţi nemernici ca el,ar trebui să ştie că singuri nu aveau nici o valoare. Acrobaţii din trupele  lor  i-au făcut valoroşi şi cunoscuţi în lumea întreagă. 

    





Puiu în drapta imaginii 

Între anii 1980 şi 1989 ca acrobat am avut spectacole în toate oraşele din România şi săli ca Sala Palatului şi  Sala Polivalentă, ambele din Bucureşti. Am evoluat în cele  mai  renumite localuri, restaurante şi baruri de noapte. 
Anul 1989-trupă de acrobaţii la basculă Constantin pentru a ne roda şi forma noua trupă am evoluat într-un turneu artistic cu circul Globus prin toată România.

Turneul din anul1989  pentru  mine a fost ceva nou,eu fiind obişnuit să duc o viaţă de artist având toate condiţiile şi respectul de care se bucura cu adevărat un artist în România la acele vremuri.Vagonul în care am locuit în turneul din 1989 era împărţit în două. Într-o parte locuiam eu  cu Gigi un tip foarte de treabă, iar în cealaltă parte a vagonului locuia Cătălin Iosef-fiul lui Constantin cu Nituică Teodora iubita sa. Iubită pe care Cătălin Iosef după ce golea câteva sticle de bere i se punea pata pe creierul său bolnav şi mai tot tot timpul avea grijă să o transforme pe biata fată în sac de box, lucru văzut, învăţat şi moştenit de la tatăl său Constantin Iosef.





Cătălin Iosef şi Nituică Teodora.

Nituică Teodora dorind să fie cât mai sigură că are locul asigurat în trupa Constantin s-a gândit că, Cătălin Iosef este viza ei de intrare fără probleme în trupă. Sărmana fată nu avea de unde să ştie ce trai avea să o aştepte. Aşa că  Nituică  Teodora s-a desprins repejor din braţele lui Licaciu Daniel,unde nu staţionase prea mult în aşternutul său şi s-a lipit ca marca pe o scrisoare de Cătălin Iosef. 

Licaciu Daniel era foarte bun prieten cu Cătălin Iosef,deasemenea era acrobat în trupa Constantin. La începutul turneului din România în anul 1989 eu i-am întrebat pe ceilalţi artişti unde sunt amplasate duşurile. Vremea era foarte călduroasă, iar noi aveam zilnic câte două spectacole iar sâmbăta şi duminica aveam trei spectacole....


După câteva momente vine cineva la mine şi-mi arată un lighean de plastic spunând că ne putem spăla în ele. Am crezut că este o glumă, şi am repetat întrebarea...Într-adevăr nu era nici o glumă.Dintre toţii membri acelei caravane de circ, doar Constantin şi Aurelian puteau să aibă plăcerea să facă un duş civilizat,pentru că ei aveau rulote cu tot strictul necesar. Restul foloseau un lighean de plastic 

s-au două.                                                                                                     

Eu nu am putut accepta acest lucru şi amintindu-mi că văzusem un boiler instant  electric, cu un consum de energie de ajuns ca să de-a un debit de apă caldă non stop am plecat să-l cumpăr. A doua zi, îl montasem la vagonul meu într-un spaţiu să nu fiu nici eu nici Cătălin deranjat. Astfel din luna aprilie până în octombrie eu şi toţi ceilalţi colegi din trupa Constantin aveam apă caldă non stop.


 

Iosefini s-a născut din mamă ţigancă care era femeie de serviciu la un domn evreu cu care l-a făcut.
***
Tatăl fraţilor Constantin şi Alexandru Iosef numit Ştefan Cora nu era frate bun cu Iosefini decât după mamă,care era făcut cu un ţigan.

Ştefan Cora



Până în anul 1989, fiind în bune relatii cu protipendada comunistă şi favorizat de soartă deoarece unchiul său vitreg Iozefini, care a fost la conducerea Circului de stat din Romania,a fost una dintre persoanele agreate si sustinute de Nicolae Ceausescu. Constantin Iosef făcea tot ce dorea în circul Globus din Bucureşti.Era atât de avar şi leşinat după bani că ar fi fost în stare să ucidă fără ezitare, chiar şi-ar fi vîndut părinţii şi nevasta. Constantin, în tinereţe a practicat luptele, sport în care nu s-a remarcat niciodată cu vreo performanţă în faţa vreunui adversar s-au pe vreun podium să fie medaliat.

El era un foarte bun luptător,doar atunci când se făcea mangă, adică beat cui, după ce golea nenumărate sticle  cu bere şi pe două cărări ajungea acasă, cu pantaloni umezi de urină. Dacă soţia sa Elena, făcea marea greşeală să-i ceară socoteală, atunci el marele luptător o snopea pe biata femeie în bătaie de o aducea la realitate numai după ce o stropea cu o găleată cu apă rece. Acest obicei era ereditar,Constantin Iosef l-a moştenit de la tatăl său Ştefan Cora care a fost un beţiv curvar şi fără pic de caracter. Toate aceste obiceiuri de bună purtare le-a moştenit şi fiul său Cătălin Iosef.

Constantin Iosef.

În imagine este Constantin Iosef  în tinereţe în acea perioadă când se visa că este "Zmeul Zmeilor" din cauza sticlelor de bere desfăcute fără a le mai ţine numărul, bîndule de dimineaţă până seara de se făcea omul mangă. În unele nopţi cu lună plină când toţi vampirii ieşeau la plimbare, Constantin Iosef plictisit şi neavând ce face dornic de aventură şi distracţie, ieşea în zona parcului Cişmigiu din Bucureşti şi urmărea o posibilă victimă. De obicei căuta o doamnă întârziată care purta vreun lănţişor de aur s-au guler de vulpe argintie la gât,ori avea vreun ceas frumos la mână. Atunci într-o secundă asemenea animalelor sălbatice de pradă, lovea şi îi smulgea persoanei lucrul dorit de el,dispărând în noapte nepăsându-i de soarta persoanei fără ajutor, pe care o lăsa inconştientă, zăcând la pământ. 

                                      
Cunosc foarte bine şi detaliat aceste lucruri, deoarece fostul interlop, Constantin Iosef condamnat pentru tâlhărie cu executarea pedepsei în puşcărie, mie el mi le povestea în drumurile noastre interminabile pe şoselele din însorita Californie. Eu îi  ţineam companie şi aveam mare grijă ca să nu adoarmă la volan. De multe ori Constantin îmi povestea detaliat şi cu lux de amănunte viaţa sa infracţională de interlop, petrecută în spatele gratiilor şi alte activităţi de mârlan needucat cu mare mândrie chiar sub formă de laudă. 

Eu la început credeam că sunt poveşti,dar s-a întâmplat ca mai multe persoane şi clienţi de ai mei cărora eu le-am efectuat diferite lucrări la instalaţiile de apă şi gaze să-mi confirme toţi încorpore viaţa infracţională a lui Constantin Iosef. Atunci am realizat că Constantin spune adevărul mai cu seamă când confirmarea a fost făcută şi de un bun prieten  şi tovarăş de celulă cu Constantin. El se numeşte Cezar şi locuieşte în Floreasca foarte aproape de atelierul unde am lucrat.

Unii jurnalişti neimformaţi spun că Constantin Iosef ar fi fost o legendă vie. Este greşit. Constantin nu a fost niciodată o legendă vie a circului din România, el a fost şi este un interlop scelerat care a distrus viaţa multor oameni sărmani, loviţi de soartă şi a distrus speranţele şi visele multor artişti adevăraţi,artişti cum în familia Constantin nu au fost, nu vor fi şi nici nu se vor naşte vreodată. Constantin Iosef la fiecare deplasare în afara României, pleca având un contract de doi s-au trei ani. În acel turneu evolua în maxim două s-au trei ţări. Când Constantin apărea la televizor s-au da un interviu unui jurnalist îi plăcea şi se lăuda minţînd fără neruşinare că a lucrat în 147 de ţări, lucru care este doar o minciună. Pe mapamond sunt un total de 2o4  ţări.  

                                 

Puiu cel din dreapta imagini
Din anul 1988 când am început pregătirea ca acrobat în trupa de acrobaţii la basculă condusă de Constantin Iosef şi până la data de 11 aprilie anul 1992 când am fost alungat din trupa Constantin,în urma unui năucitor accident de muncă, singura ţară în care a evoluat trupa Constantin a fost doar America. Constantin şi-a început cariera de artist după ce unchiul său magicianul Iozefini l-a eliberat din puscărie, şi i-a pus la dispozitie nepotului său infractor,cei mai buni artisti de circ cu care şi-a alcătuit o trupă si totodată i-a asigurat si cele mai rentabile contracte în întreaga lume.


Ridicolul situatiei îl constituie faptul că Constantin Iosef  şi-a adus în trupa sa toti membrii familiei care din punctul de vedere al calitătilor unui artist acrobat la basculă, erau niste nulităti, nefiind în stare de nici cel mai  elementar gest de abilitate acrobatică. De fapt,adevaratii acrobati erau aduşi din altă parte, iar familia se învârtea printre noi, ca elemente de decor. De exemplu fratele lui Constantin, Alexandru Iosef de profesie geolog având  varsta de 40 de ani, nu era zi să nu bea  înainte de spectacol s-au în pauză. El s-a speriat de unul dintre acrobati, care în aterizare trebuia prins de către el, si acesta speriindu-se l-a lasat pe acrobat să cadă. Doar pronia cereasca a facut ca situatia să nu aibe un final tragic.


În anul 1989 după înlăturarea regimului de dictatură ceauşistă, Iosefini a fost alungat din circul Globus de către artişti circului. Cătălin Iosef a moştenit de la tatăl său cele mai ticăloase apucături criminale ca: Răzbunător, Hoţie, Răutate şi Pervers. Ca exemplu amintesc faptul că acesta îşi snopea în bătaie iubita Nituică Teodora  care devenea mai ceva decât un sac de box. Un alt exemplu de comportament  moştenit  în familia sa s-a petrecut în Puerto Rico unde într-o seară Cătălin fiind bine abţiguit de băutură, a fost refuzat de o fată pe care dorea să o ducă la hotel. La insistenţele lui mai mult decât obraznice, aceasta a refuzat orice fel de ofertă iar el, ca sa se răzbune, cu un briceag i-a zgîriat fetei toată maşina....



Trupa Constantin

 Constantin Iosef este cel din mijloc cu nr 1.

-Aurel Bucur,în spate primul din stânga.      
-Mihaiela Băniceanu prima în partea stângă pe bancă.     
-Costel Drăgan în spate de la dreapta spre stânga al patrulea.      
-George Herlaş în spate primul din dreapta.      
-Coco în spate de la dreapta spre stânga al treilea.     
-Constantin Iosef  cu nr. 1 in mijloc pe bancă.      
-Elena Iosef nr. 2 pe bancă.      
-Alexandru Iosef este cel cu nr. 4      
-Nituică Teodora pe bancă prima din dreapta.     
-Licaciu Daniel spate de la stînga la dreapta al  treilea.    
-Puiu sunt eu, cel cu nr.6
                                                              
          
În turneul din anul 1989 de la data de 1 mai până la sfârşitul lunii septembrie Constantin a strâns o avere. În incinta circului avea afacerea cu limonadă la pahar ce o vinde-au băieţi din trupă înainte de spectacol, în pauză şi după spectacol. Afacerea era  fabulos de rentabilă. Constantin Iosef cam în două luni avea un câştig cât putea să achite integral un apartament cu 3  camere  în cea mai bună zonă a Bucureştiului. 




Puiu şi Mihai. 
Hollyood Walk of fame !

Evenimentele din anul 1989 m-au prins alături de cei mulţi care au ieşit în stradă sperând într-o viaţă mai bună. La acele vremuri pentru mine trupa Constantin era pe planul doi. Pe data de 5 ianuarie 1990 am fost anunţat de Constantin că vom intra în noul spectacolul al circului Globus din Bucureşti ce avea să  înceapă în câteva zile. Înainte de premiere nu ştiu din ce motiv Aurelian Bucur şi Constantin s-au certat. Până la data de 10 aprilie anul 1990 cât am evoluat în spectacol, Aurelian Bucur zilnic intra în spectacol alături de noi, dar nu făcea absolut nimic în timpul spectacolului, singurul său scop era doar prezenta ca să-şi justifice salariu lunar cel pimea ca angajat al circului.

Într-una din zile Constantin Iosef vine în cabina circului şi-mi arată

un contract cerându-mi să-l semnez. Eu văzînd că este scris în limba engleză îi cer să mi-l de-a până a doua zi ca să aflu despre ce este vorba. Atunci el îmi spune că avem un contract în America şi-mi mai spune că fiecare acrobat va câştiga câte patru sute de dolari pe săptămână. La auzul acestor vorbe m-a convins şi am semnat fără să ştiu cu adevărat conţinutul contractului.


Frumosul meu nepoţel la vârsta de patru luni.

După două zile Constantin îmi comunică că fiecare acrobat trebuie să achite câte 25 mii de lei pentru biletul de avion,bani ce reprezenta valoarea pentru  biletul de avion doar la dusNeavînd acei  bani  eu i-am comunicat lui Constantin că nu am posibilitatea de a împrumuta o aşa  sumă şi cu părere de rău mă simt nevoit să renunţ la deplasarea în America. A doua zi la prima oră Constantin m-a sunat şi mi-a comunicat că îmi va împrumuta el bani pentru biletul de avion, eu urmând să-i achit  datoria în America din banii ce urma să-i primesc tot de la el pentru munca depusă în spectacol ca acrobat.


  
Înainte de plecarea în America eu şi cu Herlaş Ionuţ i-am achitat lui Constantin suma de 2500 lei  pentru  un costum de căluşari pe care Constantin l-a primit gratuit de la Ministerul Culturii să facem  lobi României. Acele costume, noi acrobaţii din trupa Constantin le-am folosit doar o singură  dată, la o paradă a unui spectacol în oraşul Detroit în renumitul circ Tarzan-Zerbini ! 

Fratele lui Constantin, Alexandru Iosef înainte de revoluţia din anul1989, împrumutase suma de 20 de mii de dolari de la Aurelian Bucur. El neputând să-şi achite  datoria la timp,apartamentul său cu trei camere  din zona Lizeanu din Bucureşti a trecut  în  propietatea lui  Aurelian Bucur.


-Aprilie 1990 Bucureşti New York Dalas Albuquerque
  New Mexico.
-Bentley Brothers Circus în United States 1990.
-Operator(Name and address) Charles Clancy 
  Bentley Brothers
-Circus 1926.N.e. 147t Terrace, Miami Fl 33181.
-Artist (Name and address Jozef Constantin.
 Circul de Sat Bucureşti-6.Maiorstrase.


De la început în circul Bentley Brothers,au fos probleme.Prima a fost cu cazarea. Eu,Coco şi Gigi am fost nevoiţi să dormim pe jos într-un autobuz câteva zile. După aceia i-am spus lui Constantin că mie nu-mi convine situaţia şi că îl voi părăsi. Aveam de gând să mă retrag în New York la un prieten. Văzând că nu glumesc Constantin ne-a promis că va rezolva problema. A împrumutat 20 de mii de dolari de la patronul circului Bentley şi ne-a promis că ne  va  da câte o mie de dolari la fiecare acrobat, urmând ca noi, câte două persoane să ne luăm o rulotă s-au un motorhom. Cel care  va cumpăra  motorhom  va trebui să-l remorcheze  pe cel  ce-şi va cumpăra o rulotă. Bani au primit doar soţii Aurelian şi Mihaiela Bădiceanu, Cătălin Iosef şi iubita lui Teodora, Drăgan şi iubita sa Eugenia Golea. Alexandru Iosef  a primit o sumă cât ar fi trebuit să primească cinci persoane. El şi-a cumpărat un Motorhom de lux, motiv ce a dus la invidie, certuri şi scandal în cadrul trupei Constantin. Mie şi lui Coco, Constantin ne-a cumpărat el o rulotă minţindu-ne  că a dat pe ea două  mii de dolari. Eu sunt sigur că  nu a dat nici pe jumătate din suma spusă de el.
Rulota mea când noi ne deplasam dintr-un loc în altul, era remorcată de motohomul lui Constantin. Aceasta a fost înţelegerea noastă de la început. Binenţeles că eu, Coco şi Gigi contribuiam la toate cheltuielile care se iveau la motorhom şi combustibilul necesar. Pe şoselele din America  Constantin circula numai cu numere false la rulota mea. Eu mă plictisisem ca zilnic să am discuţii cu el pe această temă, mai cu seamă că atât eu cât şi Coco îi achitasem lui Constantin cam de trei patru ori suma necesară ca să achite şi să ne rezolve toate documentele necesare ca rulota noastă să fie asigurată şi cu toate documentele în regulă.


Noi dintr-un oraş în altul ne deplasam numai noaptea şi atunci Constantin se posta cu motohomul şi rulota mea cam la mijlocul caravanei în traficul rutier. De câteva ori Constantin Iosef în mare grabă uita să fixeze bine acele numere false la rulotă înainte de a ne deplasa în alt oraş şi când ajungeam la destinaţie numerele erau deja pierdute undeva pe şosea. Într-una din zile am fost nevoiţi să circulăm ziua şi am fost  opriţi de poliţia rutieră. Norocul nostru a fost că după o mică demonstraţie de echilibristică făcută ad hoc de mine şi Coco pe şosea,acei poliţişti au fost încântaţi de noi şi ne-au lăsat să plecăm mai departe. 



  Puiu ţinându-l pe Coco-pe cap   

În pauza spectacolului noi acrobaţii pe post de recuzitieri montam acel gard de protecţe numite ghitere, pentru reprezentaţia animalelor sălbatice ca: tigri şi lei. Animalele erau  în  cuştile  lor, iar noi aveam obligaţia să le aducem înainte de spectacol şi după ce se termina spectacolul trebuia să le ducem înapoi, uneori distanţă şi de  150- 200 de metri, la un loc cu umbră. Noi artiştii români pe post de recuzitier, nefiind pregătiţi pentru acest lucru de multe ori ne-am pus viaţa  în pericol riscând să fim răniţi de acele animale. Sâmbăta şi duminica aveam câte 3 spectacole. 


Pentru munca depusă de noi reprezentând România, ca artist acrobat în trupa Constantin, eu primeam 170$ pe săptămînă. Pentru acea muncă unde noi munceam asemenea unor gladiatori, la montarea şi demontare circului şi în timpul spectacolului mai lucram şi ca recuzitier eu mai primeam încă 100$. În total eu primeam 270$ pe săptămână. Bani îi primeam de la Constantin. El din acei 270 de $ ne oprea în fiecare săptămână suma de 41 la sută pentru anumite cote cum ar fi:


12 la sută /cotă pentru impresar (manager)
12 la sută/cotă pentru circul de la Bucureşti
12 la sută /cotă pentru Constantin ca şef de trupă
5 la sută /chirie pentru costumul de spectacol.





Constantin Iosef în fiecare săptămînă din cei 270 de dolari ce ar fi trebuit să-i primim în ziua de salariu, ne arăta un ştat de plată, cu mai multe notificări numai de el înţelese. El niciodată nu ne da vreo explicaţie pentru ce ne oprea acei bani. În ziua în care nouă ne da bani pentru munca depusă ca artist şi recuzitier Constantin era foarte: Agresiv, Supărat, Nervos şi urla de parcă banii ni iar fi dat de pomană, iară noi am fi fost asemenea unor cerşetori. În schimb în celălalte zile când era nevoie ca să muncim voluntar fără ca noi să fim plătiţi,Constantin Iosef venea ca un mieluşel şi se milogea de noi.


Constantin a fost, este şi va muri ca un nenorocit mult mai pervers ca Diavolul. După ce abuziv ne oprea acele sume de bani, în anul 2010 eu le-am rugat pe Nituică Teodora şi Mihaiela Băniceanu să confirme sumele menţionate mai devreme de mine. Din păcate ele au devenit amnezice şi nu-şi mai amintesc că în fiecare săptămână la acele vremuri Constantin Iosef ne oprea acele cote ce reprezentau suma de 41 la sută din suma ce nouă ni se cuveneau pentru munca prestată şi că toţi banii opriţi ajungeau în buzunarele fără fund ale lui Constantin Iosef. 


Astăzi după mulţi ani este uşor de înţeles amnezia sus-numitelor Nituica Teodora şi Mihaiela Băniceanu. Prima cam cinci ani a fost iubita lui Cătălin Iosef, iară Mihaiela Băniceanu în perioada care nu a lucrat fiind însărcinată, cât şi perioada de după ce a născut, Constantin Iosef a plătit-o în fiecare săptămână la fel ca pe acrobaţii ce lucrau zi de zi în spectacol.... 

Constantin Iosef ne oprea săptămînal bani pentru carburant şi reparaţia motorhomului său, cu care  el ne remorca rulota  mie  şi  lui Coco când ne deplasam dintr-un oraş în altul. Banii rămaşi în fiecare săptămână după ce noi ne achitam datoriile imaginare ale lui Constantin Iosef  nu ne ajungeau nici pentru hrană. Noi săptămânal aveam spectacole în trei oraşe pe teritorul American. Între oraşe  era o distanţă foarte mare şi motorhomul lui Constantin consuma  foarte mult carburant. 


Motorhomul lui Constantin Iosef.


Constantin  Iosef  în America şi-a cumpărat un Motorhom vechi de vreo 75 de ani care  mai  tot timpul  era  stricat. Săptămânal îl repara şi cumpăra piese pentru el cu bani de la mine şi Coco. În felul acesta a reuşit  să-l aducă  într-o stare foarte bună, iar acum în anul 2011 îl are în România şi îl închiriază unora pe bani frumoşi. Constantin şi Elena Iosef zilnic plecau la pescuit având de parcurs distanţe  foarte mari,s-au mergeau  la mol pt a viziona un film. Pentru ceea ce făceau ei, nu era problema mea. Dar mie şi lui Coco, Constantin Iosef ne cerea să-i plătim pentru carburantul şi reparaţiile de la maşină  chiar dacă era folosită numai în scopul său personal. 

Eu care am fost de zeci de ori acasă la Constantin Iosef şi i-am cunoscut foarte bine părinţii şi mai multe rude apropiate ştiam că Constantin este şi se trage dintr-o familie de ţigani. Dar acest lucru tot mereu îl nega Constantin, fratisu şi fiul său Cătălin care la orice oră din zi şi noapte le plăcea să râdă de ţigani.



Puiu.

La terminarea celor  şase luni prevăzute în contract, după ce mi-am achitat datoria făcută la Bucureşti cu ocazia cumpărări biletului de avion ca să pot ajunge în America şi după ce mi-am achitat toate datoriile la rulotă cu toate că actele nu erau în regulă, chiar dacă eu şi Cocă îi plătisem lui Constantin suma triplă de cât ar fi fost necesar ca acesta să rezolve problema actelor. Eu fără să-mi cumpăr ceva personal, după şase luni în care am muncit ca un sclav, suma de bani strânsă de mine nu depăşea trei sute de dolari cu toate că muncisem ca:
Artist Acrobat: zilnic aveam-2 spectacole.  
Sîmbăta şi Duminica: aveam trei spectacole
În fiecare zi eram Recuzitier.
Muncitor necalificat la montarea şi demontarea circului.


*
Constantin la Bucureşti edita un contract în care trecea doar jumătate din suma reală pe care el o primea în America. Când noi ajungeam în America, pe artişti îi punea să semneze alt contract în care era trecută suma adevărată. Iar contractul nu conţinea decât semnăturile noastre cum se vede în partea stâgă pe vertical.Când revenea în România după un an s-au doi ani dint-un turneu, Constantin declara conducerii circului de la Bucureşti că acrobaţii săi din trupă, i-au fugit cu tot cu banii pe care ei aveau ca obligaţie să-i dea circului. Avându-l  pe unchiul său la conducerea circului Globus nimeni nu-l putea contrazice s-au să spună ceva.

Anterior am precizat că în ziua de salariu Constantin era ba nervos urlând şi înjurând, ba se purta ca un mieluşel. Constantin făcând parte dintr-o familie de iluzionişti se perfecţionase şi avea mare dexteritate să ne aranjeze foile de hârtie în aşa fel ca noi să nu realizăm ceea ce semnăm când el ne dădea bani în ziua de salariu. Şi oricum eu nu ştiam să citesc ce scria în limba engleză. Ca să scap de gura lui, că urla ca un nebun, semnam şi plecam fără să mai cer o chitanţă ca să pot dovedi că el mi-a oprit acele cote.  

Puiu.

În luna decembrie anul 1991. l-am luat cu mine pe Drăgan Costel la avocatul meu deoarece vorbea foarte bine limba engleză. I-am plătit o sută de dolari pentru deranj plus bani necesari ca să-şi achite carburantul maşinii sale. Nu ştiu ce a vorbit cu avocatul meu. Eu i-am cerut să-i spună dumnealui că doresc să pornescă o formă de atac împotriva tuturor celor care şi-au bătut joc de mine şi mi-au încălcat toate drepturile după acidentul din data de 9 august. 




Drăgan ştiind că dacă va face acest lucru, Constantin şi patronul Farfan vor suporta consecinţele legislaţiei Americane,iar acrobaţii din trupa Constantin vor rămâne şomeri. Eu nu am ştiut  ce conţine acel document pe care l-am semnat de faţă cu Drăgan Costel. Am aflat ceea ce am semnat după mulţi ani, adică în anul 2009.

Drăgan Costel ştia ce conţine acel document,m-a minţit asigurîndu-mă că totul este ok şi m-a pus să semnez fără să-mi spună că prin semnătura pe care o dam în acele momente, eram de acord şi mă angajam ca eu să-mi plătesc toate cheltuielile medicale şi de bună voie renunţ şi nu mai am alte pretenţii ! 




Puiu şi Drăgan Costel !

Cei care au analizat contractul din anul 1990, când noi am plecat în turneul din America şi-ar fi putut da seama că la mijloc este o mare escrocherie...Nu poţi pleca în America, cu un contract şi viză pentru 6 luni, acolo să fii plătit cu 30 de dolari pe zi şi din această sumă tu să-ţi achiţi: transportul dus şi întors, cazarea şi masa. Tot din acei 30$ noi trebuia să ne plătim şi carburantul maşinii. 

Aceste excrocherii cu iz de legalitate, lui Constantin i-au reuşit întodeauna datorită unchiului său, fostul magician Iosefini care fost directorul circului Globus din România.Tot din acei 30 de dolari pe care îi primeam zilnic, pentru munca depusă, fiecare acrobat trebuia să plătim şi o cotă de 12 la sută în fiecare săptămână circului Globus de la Bucureşti. Bani pe care Constantin ni i-a oprit în fiecare săptămână dar, el nu i-a predat la caseria circului Gobus din Bucureşti cum ar fi fost normal la întoarcerea în ţară ci 

i-a păstrat numai pentru el.



Denton Touwn ! 
Septembrie 23, anul 1990.

La terminarea celor şase luni prevăzute în contractul de la Bucureşti nemaiavând de lucru,noi cei din trupa Constantin ne-am retras acasă la un fost acrobat pe nume Vali Ciupitu ce lucrase în trupa Constantin. Din cauza comportamentului inuman a lui Constantin Iosef, Vali Ciupitu cu câţiva ani în urmă a hotărât să-l păresească pe Constantin.

Vali locuia cu prietena sa o americancă foarte drăguţă. Ei având o curte cu un spaţiu foarte mare şi au fost de acord să ne găzduiască cu toată caravana până ce Constantin reuşea să găsească din nou alt contract. Eu după câteva zile m-am mutat la un prieten ce locuia la 18 mile distanţă de Vali în oraşul Carolina De Nord. Toate acestea se întâmplau la o perioadă foarte scurtă de când doi acrobaţi din trupa Constantin au hotărât să părăsească trupa. 



Puiu martie anul 2011.

Constantin Iosef era disperat temându-se că şi eu voi face la fel. Primul acrobat nemulţumit care a părăsit trupa Constantin a fost Gigi. El mi-a fost un bun prieten cu care m-am înţeles de minune. Gigi mai lucrase anterior în trupa Moşoianu şi fusese cu dumnealui doi ani în America. De la Gigi am aflat foarte multe lucruri urâte despre Moşoianu cum ar fi: escrocherii, mârlănii şi adevărata faţă nevăzută a lui Moşoianu, cunoscute în mare parte doar de membrii trupei sale, dar tabu de lumea toată din exterior.

Gigi îmi povestea de marea sa iubire: o fostă o acrobată din trupa Moşoianu cu care el visa să-şi întemeieze o familie. Eu nu-i voi da numele acelei acrobate dar toţi acrobaţii de la acele vremuri, cu siguranţă ştiu despre cine era vorba. Gigi mi-a povestit că într-o zi a turbat de furie şi mai că îi venea să-l castreze pe Moşoianu când l-a văzut pe acesta că ieşea de la iubita sa cu pantaloni în vine. Gigi înainte de a părăsi trupa Constantin, îi datora lui Constantin 500 dolari. Eu ştiind că Gigi va părăsi trupa îl atenţionez pe Constantin să-şi ceară banii de la Gigi, lucru pe care Constantin nu
 l-a făcut. După plecarea lui Gigi, Constantin şi-a recuperat banii de la mine şi Coco, oprindu-ne săptămânal din banii de salariu.



Reno Nevada !

Puiu şi Mihaiela ! 
Elena Iosef este cea din dreapta cu pantalon alb. 

Cea de-a doua persoană care a părăsit trupa Constantin a fost Candia. Ea a fost o acrobată deosebită şi foarte valoroasă ce se bucura de mult respect printre artiştii circului Globus de la Bucureşti. Fraţii Constantin zilnic îi găsea nod în papură făcându-i zilele grele şi o jigneau mai tot timpul fără ca ea să facă vreo greşeală. Salturile pe care ea le făcea în spectacol erau impecabile, la mare fix şi foarte frumoase care se bucurau de aplauze. Eu pe Candia am considerat-o perfectă...Nu la fel gândea şi Alexandru Iosef care nu ştia cum să-i facă zile fripte şi să se răzbune pe ea.Adevărul era că, Alexandru Iosef fratele lui Constantin visa să se culce cu Candia care îl ignora total. Unul din motive ar fi fost vârsta. Alexandru Iosef avea acasă fete de vârsta fostei mele colege Candia.



Cum am precizat mai devreme eu mă aflam în Crolina de Nord, dar păstram zilnic legătura cu Vali Ciupitu ca să fiu la curent cu noutăţile din caravana Constantin. Ştiind că nu avem contract şi s-ar putea ca Constantin să nu găsească de lucru prea curând şi dispunând de foarte mult timp liber, i-am cerut lui Constantin să repetăm măcar o dată s-au de două ori pe săptămână ca să ne menţinem toţi acrobaţii în bună formă. Constantin auzindu-mă supărat de parcă l-am picat cu ceară fierbinte, mi-a întors spatele şi plecând mi-a răspuns sec că suntem profesionişti, navem nevoie de antrenament. Văzând că nu am cu cine să mă înţeleg l-am lăsat în pace şi mi-am văzut singur de antrenament deoarece în Carolina de Nord aveam condiţii optime ca să mă menţin într-o formă fizică bună. 

Puiu şi Tobi în pauza dintre spectacol

Constantin Iosef înainte de începerea spectacolului nu se pregătea niciodată cum ar fi fost normal, nu se încălzea. El venea şi intra în spectacol direct cum ieşea din Motorhomul său. Văzându-mă că zi de zi, înainte de spectacol mă încălzeam, mă pregăteam şi-mi făceam şi rugăciune ca eu şi ceilalţi colegi să evoluăm bine şi să ne bucurăm de succes şi aplauzele publicului american, Constantin şi cu Aurelian Bucur,doi atei convinşi râdeau de mine spunându-mi şi luându-mă la mişto că nu există Dumnezeu,aducându-i înjuri. 


În turneul din anul 1989 în oraşul Sibiu din România, Constantin se lăuda că că el este cel mai tare acrobat,spunându-ne la toţi că el este  "Zmeul Zmeilor" şi poate lucra la orice oră din zi şi noapte, fără să aibe probleme. Într-una din zile organismul nu l-a mai ajutat, a intrat ca deobicei neîncălzit în spectacol şi la un mic efort i-a pleznit burta. A ajuns la spital şi doctorii au fost nevoiţi să-l opereze şi să-i protezeze burta cu o plasă specială ca să nu-i iasă maţele .

Constantin Iosef a fost toată viaţa o lichea puturoasă, căruia nu i-a plăcut munca. El a trăit doar din furat, hoţie şi minciună. Era genul de om căruia îi plăcea să trăiască numai în scandal. În afara timpului când noi ne aflam în spectacol, Constantin stătea numai în faţa televizorului şi fuma zilnic peste patru pachete de ţigări de proastă calitate, desfăcând sticle de bere fără număr ca să-şi umple burta vejnic nesătulă, iar când se plictisea nemaiavând ce să facă, începea să-şi înjure familia în special pe Cătălin Iosef s-au îşi snopea soţia în bătaie, de o trezea cu o găleată de apă rece pe care o arunca pe ea.

La data de 16 aprilie anul 1990 când noi ne-am deplasat în SUA. Constantin ne-a obligat pe fiecare acrobat să-i trecem prin vama aeroportului Otopeni din Bucureşti, o cantitate maxim admisă de ţigări Carpaţi. Ţigările erau pentru Constantin şi soţia sa Elena Iosef să aibe ce fuma în America. Constantin era aşa de avar şi disperat după bani încât nu mai ştia cum să ne fure şi mereu inventa noi metode în aşa fel să ne stoarcă şi mărunţisul rătăcit prin buzunare. 

6 noiembrie anul 1990.

Mă aflam în Carolina Nord. Seara mă sună Cătălin Iosef pus de tatăl său să vadă ce fac ,cum mă simt şi dacă mai am de gând să lucrez cu ei. După câteva minute Cătălin îmi comunică că noi în maxim două trei zile trebuie să ne deplasăm spre Sarasota Florida.

Eu m-am bucurat spunându-i că revin a doua zi. După multe ore de drum am ajuns în patria citricilor. Dacă până atunci portocalele, lămâile s-au grefurile le vedeam doar la supermarket, atunci aveam ocazia să le văd cum cresc în copaci.



Dar bucuria noastră a fost de scurtă durată. Ajunşi în Sarasota Florida, unde speram să ne desfăşurăm activitatea şi să începem lucru imediat, ne-au anunţat că premierea la noul circ va fi în Caraibe la data de cinci ianuarie anul 1991, în Grandioso Circo Tihany din Puerto Rico.

Situaţia în trupa Constantin era foate tensionată, nimeni nu mai avea bani iar prin frigidere ne sufla vântul. Singurii care mai aveau bani în acele momente şi puteau sta fără să-şi facă griji erau: Aurelian Bucur, Mihaiela Băniceanu şi familia Constantin Iosef...


În acele momente, regretam că vorbisem la telefon cu Cătălin Iosef pe când mă aflam în Carolina de Nord, deoarece acolo aveam tot confortul. Nu-mi lipsea absolut nimic şi zilnic mă puteam antrena.  Eram foarte confuz neştiind unde greşisem s-au ce puteam să mai fac. Seara am sunat din nou în Carolina de Nord, le-am explicat situaţia în care  mă aflam şi mi s-a comunicat să stau liniştit şi să nu-mi fac griji că totul se va rezolva.


După două zile, eram împreună cu prietenii mei în Sarasota Florida, care au venit din Carolina de Nord. La două zile după sosirea lor fiind foarte sigur că nu voi mai avea ocazia să vizitez acele frumoase locuri am hotărât să vizităm oraşul, după care să mergem la plajă. Înainte de a pleca la plajă o văd pe Nituică Teodora care care era foarte tristă aproape plângea. Am înţeles că se certase din nou cu iubitul ei Cătălin Iosef. 




Nemernicul după ce desfăcea câteva sticle de bere şi le bea cu mare poftă, căuta un motiv de scandal. Singura fiinţă cu care Cătălin putea să-şi măsoare forţa transformând-o în sac de box era iubita sa Nituică Teodora. Văzând-o cum era de supărată am întrebat-o dacă vrea să meargă cu noi la plajă mai cu seamă că aveam destul loc în maşină şi nu ne costa nimic. 

Miami Beach, Florida !
Puiu şi Nituică Teodora !
Teodora este prima din dreapta.


Cătălin Iosef tot ce învaţase şi moştenise de la părinţi,au fost: şmecheria, hoţia, scandalul, băutura care spunea că sunt rupte din Rai. Toate acestea lucruri erau ereditare în această familie de sceleraţi numită Constantin Iosef. 

Eu de multe ori, acestui răsfăţat de soartă care întodeauna a avut, tot ce vedea şi ceea ce îşi dorea, mai puţin educaţia,bunul simţ şi cei şapte ani de acasă, îi spuneam că, cu bătaia nu va rezolva vreodată ceva în viaţă. Forţa şi energia nu trebuie să şi-o consume znopind în bătaie o biată fată, asemenea cum făcea cu regularitate zi de zi tatăl său Constantin Iosef cu soţia sa Elena !




Cătălin şi Teodora,
care urla ca în gură de şarpe în urma unui pumn 
primit de la Cătălin în stomac.


După câteva zile eu mă aflam în maşina prietenilor mei, care veniseră după mine în Florida. Iar acum ne reîntorceam cu toţii în Carolina de Nord. După 12 ore am ajuns la destinaţie...Acolo era un loc mirific de o frumuseţe aparte, ca într-o lume de basm. În mijlocul unei păduri era o căsuţă foarte drăguţă, având o piscină, câteva automobile şi un garaj cu uşă automată. Iar în apropiere, era un râuleţ cu apă rece şi cristalină ce te îmbia la poveşti şi multă visare ca în anii copilăriei.



Timpul era nemilos şi se scurgea cu mare repeziciune, foarte repede au trecut câteva săptămâni fără să-mi dau seama, în sfârşit a sosit şi cea mai frumoasă seară petrecută de mine vreodată, ea fiind Sfânta seară de Crăciun ! 




A fost o perioadă cu zile superbe şi cele mai frumoase amintiri şi sărbători de iarnă din viaţa mea. Dacă aş fi avut o putere aş fi oprit timpul în loc pentru todeauna !

Am sosit în Paradis !
Asta a fost prima mea impresie când în ajunul revelionului din anul 1990 am coborât din avion, sufocat de căldură, într-o insulă din Caraibe unde frigul şi zăpada nu sunt cunoscute niciodată de localnici decât din imaginile de la televizor. Asemenea senzaţie am avut după ce am zburat pe deasupra mult discutatului triunghi al Bermudelor. 

Noi, acrobaţii din trupa Constantin de la ultimul spectacol avut în oraşul Cincinati la data de 23 septembrie anul 1990, nu mai repetasem niciodată din cauza lui Constantin, care ne spunea că el este Zmeul Zmeilor, iar noi suntem profesionişti şi nu avem nevoie de antrenament.


În dimineaţa acelei zile de revelion a anului 1990 lui Constantin Iosef i-se pune o pată pe cei trei patru neuroni pe care îi mai avea şi hotărăşte că a sosit ziua şi trebuie neapărat ca în acea dimineaţă să repetăm, deoarece peste cinci zile va fi premierea la Grandioso Circo Tihany. Nimeni din trupă nu am fost de acord cu hotărârea luată de Constantin. Eu ştiind că cu o seară înainte toată lumea am petrecut i-am spus că este foarte riscant dacă vom repeta.





Puerto Rico ultima zi a anului 1990 !
Zi de mare sărbătoare, lumini multicolore la tot pasul. Muzică, lumea  pe plajă şi pe stradă care dansau, având câte o bere, şampanie ori un pahar cu Pina Colada în mână, zâmbind te îmbia să li te alături. Evident că noi acrobaţii ştiind că mai avem cinci zile până la premierea marelui spectacol, am ţinut-o tot într-o distracţie asemenea  localnicilor din acea frumoasă insulă din Caraibe.

Cu o seară înainte, Alexandru Iosef nu a mai ţinut cont la sticlele de bere. S-a îmbătat mangă, de nu-l mai ajutau picioarele, 

văzându-l cum sta ca un căţel în patru labe, eu l-am atenţionat că cel mai bine ar fi să se ducă la hotel să se culce dar nu m-a ascultat chiar m-a ignorat spunându-mi că nu are nimic.


Prăpăditul văzând o superbă dansatoare portoricană, în zadar făcea eforturi să-i intre în graţii. Nu cred că ea avea mai mult de 17-18 ani. Era cam de vârsta fiicelor sale de la Bucureşti. Frumoasa portoricană din nefericire pentru AlexanduIosef îl ignora total nebăgându-l în seamă, lucru care îl făcu pe Alexandru Iosef să nu se mai oprească din băut. La un moment dat, Alexandru Iosef cu pantalonii umeziţi de urină, nemaiavând puterea să se ridice în picioare ca să ajungă până la toaletă făcea mari eforturi dar totul pentru el era în zadar. Până la urmă cu mare greutate am reuşit să-l duc până la hotelul unde noi eram cazaţi.



La insistenţile lui Constantin în ultima zi a anului 1990, de a repeta în acea dimineaţă pentru prima dată, după o pauză de peste trei luni şi jumătate, cu toate că noi trupa de acrobaţi petrecusem cu o seară înainte asemenea tuturor localnicilor din acea insulă din Caraibe ,încerc încă o dată, spunându-i lui Constantin Iosef să amânăm repetiţia  pentru a doua zi. Constantin era prea căpos, nu a ţinut cont de părerea mea şi nici a celorlaţi băieţi. Nici nu am început bine repetiţia că ţipetele şi urletele lui Constantin se auzeau şi răsunau în tot circul. Aşa el dorea să se facă cunoscut.Era un fel de salut, prin care vroia să se facă cunoscut.

Artiştii erau din mai multe ţări ca: America, Mexic, Italia, Rusia, Bulgaria, Anglia şi Ungaria, ce urmau să evolueze în Grandioso Circo Tihany. Noi acrobaţii trupei Constantin am aşteptat până s-a eliberat scena, pentru că fiecare grup sau trupă, aveam rezervat un anumit timp, programat la o anumită oră, ca fiecare artist să facă măcar o repetiţie, să se acomodeze  cu scena şi cu clima tropicală care în ultima zi a luni decembrie ,temperatura era de peste 30 de grade la umbră.


Am început repetiţia într-o atmosferă încordată şi foarte tensionată creată de Constantin Iosef. La una dintre figuri în care eu ţineam pe umeri piramida formată din patru persoane, unul dintre acrobaţi dintr-o eroare era în cădere cu capul în jos. Alexandru Iosefal al cărui rol în trupă era ca să asigure persoana în cădere, el mai rău se sperie şi se întoarce cu spatele fără să salveze persoana în cădere cu capul în jos. Doar o minune şi pronia cerească a făcut ca să nu se întâmple o tragedie.


Aurelian Bucur era un mare împătimit al jocurilor de noroc şi zilnic o mare parte din timpul liber o petrecea în Cazinou,acolo el era în largul său şi se simţea ca un peşte în apă. Aurelian ar fi putut sta zile întregi în cazinou fără a da vreun semn de oboseală. În frumoasa insulă din Caraibe noi acrobaţii trupei Constantin am evoluat în Grandioso Circo Tihany, de la data de trei ianuarie până la data de cinci aprilie anul 1991. 

Vizavi de hotelul unde patronul Tihany ne-a cazat pe noi, era unul dintre cele mai renumite cazinouri din Puerto Rico. În acea perioadă înainte de începerea spectacolului şi după terminarea spectacolului Aurelian Bucur era unul dintre clienţii fideli al acelui Cazinou. Până în ultima zi în care noi am evoluat la Grandioso Circo Tihany Aurelian Bucur fiind seară de seară în Cazinou după terminarea spectacolului a pierdut peste 20 de mii de dolari

Constantin Iosef, zi de zi, ne cerea să nu intrăm în Cazinou. Cu toate acestea în ultima seară ce o mai aveam de stat în superba insulă din Puetro Rico, Constantin şi Elena soţia sa în loc să o petreacă  la o terasă ascultând o muzică în faţa unei beri sau a unui pahar cu Pina Colada,au trecut şi ei pragul acelui Cazinou.

Cum era de aşteptat au pierdut o sumă foarte mare de bani, lucru ce avea să afecteze bunul mers al întregii trupe de acrobaţi. Din acel moment, în urma pierderii banilor la cazinou Constantin Iosef a devenit foarte nervos, agresiv şi mult mai nebun de cum îl născuse mamă-sa. 


Tot în acea seară, noi membrii trupei Constantin am primit o veste ce avea să ne surprindă pe toţi. Eugenia Golea o fostă campioană olimpică la gimnastică dar fără nici un fel de valoare artistică în ceea ce făcean noi acrobaţii din trupa Constantin la acele vremuri, iubita lui Drăgan, în speranţa unui viitor mai bun şi fericit decide să rămână definitiv în Puerto Rico.




Grandioso Circo Tihany era şi este foarte cunoscut în lume, iar numele patronului  se pronunţă cu mult respect în lumea circlui de pe mapamond. La acest circ Constantin Iosef a răsuflat uşurat şi fericit deoarece şi-a mai astâmpărat foamea nesătulă de bani. Săptămânal, din suma de patru sute de dolari ce ni se cuvenea fiecărui acrobat pentru munca prestată, jumătate din ei, Constantin ni-i oprea abuziv fără să ne de-a vreo explicaţie. 


Am revenit la circul Bentley Brathers. Scandalurile, ţipetele şi nemulţumirile lui Constantin Iosef se ţineau lanţ  în fiecare zi de dimineaţă şi până seara. Noi toţi ştiam că vom câştiga bani buni dacă ne vedeam de treabă şi patronul ar fi fost mulţumit de noi. Nu puteam uita perioada 23 septembrie anul 1990 până la data de5 ianuarie anul 1991, perioadă foarte grea deoarece nu am avut nimic de lucru şi nu am câştigat nici un ban.Vinovat a tot ce se întâmplase la acele vremuri era numai Constantin Iosef. El singur lua orice hotărâre importantă fără a ţine cont şi de părerea noastră, a celorlaţi din trupă.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Aurelian Bucur avea să se certe şi cu patronul Circului Bentley Brothers. Mr.Bentley văzându-l pe Aurelian Bucur că avea o barbă aiurea, foarte neîngrijită, îl chemă la el şi-i spuse, după ce a stat de vorbă câteva minute contradictoriu. Acesta este Circul meu, eu, eu sunt şeful, eu te plătesc. Dacă nu-ţi dai barba jos nu vei mai intra în spectacolul meu, am încheiat citatul


După care Mr. Bentley îi întoarce spatele şi pleacă. Noi toţi cei care eram de faţă, în zadar i-am cerut să-şi dea barba jos. Dar el nu a vrut să o facă. Constantin şi mai cu seamă Aurelian Bucur care pierduse peste 20 de mii de dolari la Cazinou se comportau de parcă în afară de dolari îşi pierduse şi minţile.


La acele vremuri în mintea lor bolnavă, vinovat pentru banii pe care i-au pierdut la cazinou Constantin şi Aurelian Bucur îl acuzau ca vinovat doar pe Bunul Dumnezeu care nu le-a dat noroc ca să câştige. Pentu aceasta ei în permanent îi aduceau vorbe de ocară şi îl înjurau. 



S-a întâmplat de câteva ori ca Aurelian şi Constantin Iosef văzând că nu-i bag în seamă în încercarea lor de a mă convinge să devin ateu ca şi ei, în timpul unui spectacol în faţa a peste două mii de spectatori americani şi de alte naţionalităţi, chiar în clipa în care eu eram cu ceilalţi acrobaţi pe umeri, formând piramida de patru persoane: Bucur Aurelian, dornic să se amuze, mă prindea de braţ şi în acelaşi timp mă călca pe picior tocmai în clipa în care eu doream să fac o răsucire spre partea dreaptă cu faţa spre spectatori cum făceam de obicei şi în acest fel noi ne puteam bucura de aplauzele, bine meritate ale publicului American. 


În acele momente, Aurelian Bucur îmi spunea că dacă doresc să-mi continui mişcarea mai departe, eu trebuie să mă lepăd de Bunul Dumnezeu şi să-i aduc injurii cum el făcea de dimineaţă şi până seara la culcare. Eu niciodată nu i-am dat acea satisfacţie lui Bucur Aurelian.

                  


Puiu este la baza piramidei...
Aurelian Bucur este cel înalt din stânga 
imaginii cu ambele braţe ridicate !

Zilnic de la prima oră şi până seara târziu în tot circul se auzeau ţipete şi urlete din gura lui Constantin Iosef. După mai multe atenţionări pe care Mr. Bentley i le-a făcut lui Constantin cerându-i să se potolească, într-un târziu supărat şi exasperat de caracterul agresiv şi murdar al lui Constantin cât şi a lui Aurelian Bucur că nu vroia să se bărbierească, Mr Bentley a venit la noi ceilalţi acrobaţi şi ne-a făcut o propunere cu mărire de salariu propunându-ne să lucrăm în continuare la Circul Bentley dar să nu-l mai acceptăm şi să renunţăm definitiv la serviciile lui Constantin Iosef. 



La dorinţa lui Mr.Bentley noi am făcut o mare greşeală susţinându-l pe Constantin şi nedorind să renunţăm la serviciile lui. În schimb Mr. Bentley a renunţat la servicile noastre. Ultimul oraş în care am mai lucrat a fost Tulare County din California. La data de 16 mai anul 1991 noi am rămas din nou şomeri. Mr.Bentley dându-ne afară cu toate că mai aveam contract până în luna iulie al acelui an.




Această întâmplare nefericită venise după ce noi plecasem din Puerto Rico, oraş unde jocurile de noroc erau la fiecare colţ de stradă şi majoritatea acrobaţilor şi-au pierdut banii la jocurile de noroc din cazinou. Următorul oraş avea să-i facă fericiţi pe Aurelian Bucur şi Constantin Iosef deoarece am ajuns în patria jocurilor de noroc, mă refer la Rino Nevada unde majoritatea colegilor mei au pierdut şi mărunţişul ce le mai rămăsese rătăcit prin buzunar !



Circul Farfan


20 iunie1991.

În acest circ am lucrat 40 de zile în oraşele: San Diego, San Bernandino şi Pomona Valley. Circul Farfan putea primi patru mii de spectatori la un singur spectacol, era un circ frumos, elegant şi foarte bine dotat cu tot ce era necesar pentru a fi cuprins  în lista celor mai bune circuri din lume. Circul Farfan tocmai îşi încheiase un turneu în Japonia având un program artistic foarte bun, dar neavând reclamă, nu erau spectatori cum şi-ar fi dorit patronul şi noi artiştii. 


Armando Farfan.
Patron American. (O bestie criminală )


Noi acrobaţii români şi alţi artişti ai circului Farfan distribuiam mii de fluturaşi peste tot în locurile aglomerate ale fiecărui oraş în care ajungeam. Trupa Constantin în afară că reprezentam România în spectacol, din ziua de 20 iunie anul 1991 mai efectuam şi alte munci necalificate ca: recuzitieri, munceam la montarea şi demontarea circului Farfan şi alte, cu toate că în contract era specificat că noi artiştii români în afara programului artistic nu aveam voie să prestăm alte munci. Dar eram obligaţi de Constantin Iosef.



Trupa Constantin, aveam la dispoziţie, din partea patronului Farfan un autoturism marca "Chevrolet" vagon de culoare albă. Cu el în fiecare dimineaţă ne deplasam de la parcul unde aveam rulota până la locul unde trebuia să instalăm circul. Când terminam treaba noi acrobaţii reveneam la rulotă tot cu acel Chevrolet. Odată pe săptămână când aveam nevoie să facem cumpărături tot cu acelaşi chevrolet ne deplasam. 

Premierea Circului Farfan a avut loc la data de 26 iunie1991,iar noi membrii trupei Constantin am fost angajaţi de către Patronul Farfan cu Contract. Din ziua de 20.iunie anul 1991 şi până la data de 9 august aceluiaş an, timp de 40 de zile, am lucrat la montarea şi demontarea circului, ca recuzitier în timpul spectacolului şi nu în ultimul rând ca acrobat reprezentând România zilnic în câte un spectacol, vinerea în două şi sâmbăta şi duminica în trei spectacole.


Pentru toate aceste prestaţii, eu am primit doar 5 dolari la sfârşitul unei săptămâni, Constantin promiţindu-mi că va plăti restul banilor foarte curând. Încredibil, dar acesta este adevărul. În fiecare zi soţia patronului ne pregătea şi ne servea cu o salată şi  macaroane cu brânză, care nu aveau nici un gust. De aceia mai nimeni nu mânca. Cum am mai precizat spectacolele se ţineau zilnic, spectatorii nu erau aşa cum ne-am fi dorit noi, dar totuşi zilnic se făceau încasări. Renumeraţi erau doar anumite persoane şi şmecherii, favoritizaţi de patron şi Constantin Iosef.



Pomona Valley.



Vineri 9August anul 1991.
Cu o seară în urmă toată caravana Farfan am plecat din oraşul San Berbandino. Frânţi de oboseală am ajuns în Pomona Valey târziu după miezul nopţi. Eu şi Coco nu ne-am mai ancorat rulota cum făceam de obicei când ajungeam într-un oraş nou. Din acea cauză în interiorul rulotei trebuia să umbli cu mare grijă că se făcea un balans mai ceva ca la un cutremur.

Constantin Iosef cunoscând foarte bine acest lucru şi vrând să se distreze la prima oră a acelei dimineţi, urla ca un nebun dorind să ne trezească. În timp ce lovea cu picioarele în uşă, el a început să zgâlţâie rulota, astfel Coco era să cadă din pat. Constantin urla că este târziu şi că trebuie să ne grăbin ca să megem la montarea circului. Ca să scăpăm de gura lui Constantin Iosef, eu şi Coco am renunţat să mâncăm sau să bem o cafea şi ne-am urcat în maşina trupei alături de Drăgan Costel şi fratele lui Constantin, Alexandru şi am plecat la montarea circului Farfan !

Era o dimineaţă foarte fierbinte, la orele prânzului nu se mai putea respira, era caniculă. Noi munceam la instalarea circului şi fiecare căram tot felul de traverse, bare sau suporţi metalici. Apa curgea şiroaie pe noi  din cauza apei reci cu gheaţă pe care o beam. În jurul orei 13 suntem atenţionaţi să oprim munca şi să ne căutăm un loc la umbră interzicându-ne să mai facem ceva. Cam o oră am stat fără să mai muncim, fără ca cineva să ne spună ce se întâmplă. Mie îmi comvenea, dar mi se făcuse foame pt. că nebunul de Constantin în acea dimineaţă foarte grăbit, nu ne-a mai permis să mâncăm ceva. 



Macaroanele şi salata pe care nouă ni le oferea la prânz soţia patronului Farfan, nu avea nici un gust şi cu siguranţă că nici câinilor din acel circ nu le-ar fi plăcut. La un moment dat, cam în jurul orei 14 şi 30 de minute, suntem atenţionaţi de către patronul Farfan că s-a declarat un anumit cod din cauza călduri şi nimeni nu mai are voie să muncească. 
                                           


După aceia patronul Farfan ne-a comunicat că putem să plecăm acasă, condiţia fiind să revenim seara să continuăm lucrul la montarea circului deoarece va fi mai răcoare. Când patronul Armando Farfan a spus să plecăm acasă dumnealui s-a referit la acel parc auto unde se parca Rulote,Motorhoame şi altele.

Auzind toate acestea, eu am urcat în maşina circului ce aparţinea trupei la acele vremuri alături de Drăgan Costel şi Alexandru Iosef. La volanul maşini era o balerină din Las Vegas pe nume Karin Mikelle Anderson şi în dreapta ei se afla o balerină de culoare, pe nume Cecilia Tobiere. Precizez că eu eram aşejat în spatele maşini cu spatele în sensul în care mergea maşina. 



În spatele nostru la o mică distanţă venea în viteză Cătălin Iosef. În maşina sa, avându-l cu el pe Herlaş Ionuţ. Ca să-mi arate ce şofer bun este, Cătălin punea o frână brusc foarte aproape de maşina în care eu eram şi râzând îmi arăta degetul mijlociu de la mână. La un moment dat prinde culoarea roşie a semaforului rămânând în urmă. Atunci a fost rândul meu să le arăt la amândoi câte un deget de la ambele mâini. Karin Mikelle Anderson, balerina care era la volanul maşini în care eu mă aflam, distrată, neatentă având viteză foarte mare nu a ţinut cont de ţipetele celorlaţi colegi din maşina noastră,care o atenţiona că trecuse pe culoarea roşie a semaforului.



După mulţi ani, prin anul 2000, Cătălin Iosef avea să-mi spună ceea ce a văzut el în acea zi a accidentului când a oprit la semafor, citez: Puiule erai ca o minge aruncată într-un butoi, sărind şi lovindu-se de toţi pereţii. Ceea ce am simţit eu în acele momente era, ca şi cum eu aş fi fost într-un lift în cădere şi în acelaşi timp cu o viteză ameţitoare se învârte în formă de spirală..

La camera de gardă a spitalului din Pomona Valey, unde am fost dus de urgenţă de către paramedicii care au sosit la locul accidentului, Cătălin Iosef ştia că prin contractul individual dintre Constantin Iosef şi Patronul Armando Farfan, tatăl său Constantin Iosef era responsabil de accidentul meu şi va trebui să plătească toate facturile mele medicale prezente la acea vreme şi cele ce vor urma pe viitor, pentru refacerea mea. 


În ziua accidentului văzând că doctorii mie mi-au recomandat intervenţia chirurgicală de urgenţă, nedându-mi-se prea multe şanse de supravieţuire, Cătălin Iosef face o declaraţie mincinoasă şi le spune doctorilor că: Eu nu am asigurare medicală, că nu sunt angajat al circului Farfan şi că numele meu nu are nici o asociere cu trupa Constantin.



Contractul cu care se poate dovedi că eu aveam asigurare şi eram angajatul circului Farfan cu semnătura mea este cea încadrată în cerculeţ jos în partea stângă. 



După declaraţia mincinoasă făcută de Cătălin Iosef la camera de gardă în ziua accidentului, el pleacă, abandonându-mă când eu zăceam ca o legumă fără nici un ajutor. Nu după mult timp când am fost controlat de medici şi m-au scos de la aparatul tomograf, am simţit că-mi revin la viaţă, mai întâi am simţit mari dureri în tot corpul de parcă mă lovise un troleibuz.

Mă luase o transpiraţie abundentă, după care am simţit că-mi pot mişca tot corpul. Cu puţin efort am reuşit chiar să mă ridic în fund. Dar după acel efort mii, zeci de mii de furnicături îmi alergau prin tot corpul meu de parcă îmi băgasem degetele de la mâini într-o priză electrică.


Văzând-o pe asistenta care tocmai venea spre mine am rugat-o să-mi spună dacă am fracturi de oase. Dar ea nu a scos o vorbă, după vre-o zece minute îl zăresc pe Drăgan Costel. El era pansat la cap, atunci l-am rugat să afle care este situaţia mea. După ce a plecat cam un sfert de oră, Drăgan revine zâmbind şi foarte mulţumit şi-mi spune că sunt Ok, că nu am nimic şi nu trebuie să-mi fac nici un fel de griji. Auzind vestea bună pe care Drăgan mi-o da, din acea clipă uit toată situaţia nefericită în care eu mă aflam şi nu-mi doream decât să plec cât mai urgent din acel spital care îmi crea fiori reci pe şira spinării.


Doar durerea de cap avea să persiste şi nu-mi da pace. Simţeam o durere îngrozitoare ca şi cum capul meu mai avea puţin şi  exploda. Din nefericire durerea de cap m-a măcinat mulţi ani la rând, mai precis până în seara de 29 septembrie anul 2008. 




Crezând că nu am nici un fel de probleme în urma accidentului, l-am rugat pe Drăgan să afle dacă  putem pleca din acel spital şi să revenim la caravana Farfan. Drăgan mă întreabă dacă sunt în stare să mă pot deplasa singur pe picioare şi pleacă să vorbească cu acei doctori de la camera de gardă , să pregătească formele necesare. 

După circa o oră, timp în care Drăgan îmi dă o grămadă de documente cerându-mi să le semnez, documente toate scrise în limba engleză,normal că nu ştiam despre ce este vorba şi în accea situaţie în care mă aflam, pentru mine chiar nu avea importanţă pt. că nu aveam luciditatea necesară, eu şi Drăgan cu un taxi am revenit în caravana circului Farfan. În anul 2009 am aflat că Drăgan Costel, un scelerat notoriu în cârdăşie cu Cătălin Iosef m-au vândut. Atunci din nefericire am realizat că ei nu mi-au fost niciodată prieteni şi amândoi sperau că prin moartea mea, pentru ei ar fi fost o binecuvântare.




Stimate cititor, Dacă veţi acorda câteva momente acestui tabel vă veţi da seama cât de mult aşa-zişii mei prieteni mie mi-au dorit moartea.

Raport iniţial.
Neorologic Orthopedic Associates Resp Samir Michail.

Vasile Oprea în 09.08.1991.
Camera de gardă a spitalului din Pomona Valey. 
09.08.1991.
Radiografi Vasile Oprea,Ceafă.Mijloc.
Umăr şi şold stâng.
Prescriere guler şi 5 zile repaus de muncă.  
20.08.1991.Pacientul revine acuzând dureri
foarte mari de la spate,genunchi stâng.Cefalee. 
Fractură vertebre :c/3 c/4. asociate cu tasarea discurilor.
Osteoartrită umăr stâng.
Recomandarea intrevenţiei chirurgicale la camera 
de gardă.
21.10.1991.Intervenţie chirurgicală c/3 şi c/4.
21.11.1991.Vasile Oprea declară că vrea să plece în 
Puerto Rico, într-o săptămâ.
Diagnostic 21.10.1991.
Stare post operatorie a lui Vasile Oprea.
1. Fuziune posterioară c/3- c/4.
2. Sindrom dureros miofacial cervical.
3. Sindrom dureros miofacial toracic.
4. Sindrom miofacial lombar.
5. Sindrom miofacial posttraumatic.
6. Sindrom dureros miofacial umăr stâng cu laceraţie.
7. Dislocare genunchi stâng.
8. Dislocare laba piciorului stâng.
9. Întindere de ligamente şold stâng



Ajuns în caravana circului Farfan, după vreo două ore, aproape că se înserase. Cătălin Iosef zâmbind şi foarte bine dispus vine la mine în rulotă aducând şase cutii cu bere.Îmi era foarte rău şi  l-am rugat să meargă la farmacie să-mi cumpere ceva ca să scap de acele dureri ce le aveam în tot corpul şi poate va găsi ceva să mă ajute să adorm mai repede. Speram că după un somn bun mă voi simţi mai bine.În zadar l-am rugat pe Cătălin să-mi cumpere medicamente, că nu a vrut să-mi cumpere în acea seară şi nici în zilele următoare. Cătălin pemanent îmi spunea că sunt OK, că nu am nimic şi că în maxim în 4 sau 5 zile voi putea să lucrez din nou în spectacol.

Asăzi, după mulţi ani, mi se pare incredibil ! Cum este posibil ? Ca un om pe care îl apreciezi, căruia îi oferi sufletul, prietenia şi când te vede la grea suferinţă te vinde pentru o mână de dolari. Cătălin Iosef chiar a doua zi după ce eu am fost victimă în acel accident, în permanent insista şi mă sfătuia să nu stau în pat şi să fac anumite 

exerciţii de mobilitate.

El îmi spunea că nu am nimic, că sunt OK şi că trebuie să  mă menţin într-o bună formă fizică. În Arizon, Constantin Iosef văzându-mă că zilnic alergam în jur de 10 km dimineaţa sau seara după terminarea spectacolului, mă ruga să-l iau şi pe fiul său Cătălin să alerge cu mine pentru că fiu său  era mic de înălţime şi foarte gras.


Toţi acrobaţii din trupa noastră îi spuneam Umflatul, deoarece el era mic şi umflat ca un ardei gras.Alt scelerat notoriu era Alexandru Iosef fratele lui Constantin. El nu avea nici o valoare în trupa noastră. Alexandru Iosef fratele lui Constantin, zilnic de dimineaţă şi până seara insista şi mă înebunea de cap sfătuindu-mă să părăsesc trupa şi caravana circului Farfan, spunându-mi handicapat, că sunt terminat şi că nu mai am ce căuta acolo în caravana circului Farfan.



După două zile de la accident, eu stam întins pe spate în patul din din rulota mea fiindu-mi foarte rău. La un moment dat Cătălin şi iubita sa Teodora Nituică vine să mă viziteze. Nu au stat mai mult de trei sau patru minute şi au plecat, cu toate că au văzut cât de rău îmi era, Cătălin cât şi Teodora nu au încercat să mă ajute în vreun fel. De fapt nimeni din Caravana circului Farfan nu a încercat în vreun fel să mă ajute !

După un accident având două vertebre cevicale fracturate,multiple leziuni ale creierului şi multe altele, eram nevoit să suport nişte dureri insuportabile de neimaginat ca:ameţeli , furnicături şi milioane de înţepături în tot corpul, nesiguranţă în mişcare şi o îngrozitoare durere de cap. Nu aveam şi nu mi se dădea nici un fel de medicamente ca să mi se aline acele dureri ori să pot dormi. Prin frigider sufla vântul iar în buzunar nu cred că aveam mai mult de şase- şapte dolari şi aceia erau mărunţiş rătăcit prin buzunare. Dar cel mai rău şi greu de suportat era ignoranţa tuturor, răutatea şi dorinţa lor de a mă alunga de parcă eu aş fi fost cel mai mare duşman al tuturor din acea caravană a circului Farfan.


Cine a fost în America ştie că orice medicament ai vrea să-ţi cumperi nu poţi dacă nu ai recomandare şi o reţetă de la un medic. Eu timp de două luni am fost nevoit să merg la spital cam de vreo trei ori. De fiecare dată Cătălin Iosef mergea cu mine deoarece vorbea foarte bine limba engleză. Eu îl credeam prieten. Nu, nu aş fi crezut vreodată că el mă ura şi îmi dorea moartea, numai ca să-l scape pe tatăl său de obligaţiile ce le avea faţă de mine conform contractului de muncă semnat....

Văzând ceea ce se întâmplă, prietenul meu Şhoun Goodner nu a stat nepăsător şi a contactat pentru mine un avocat. A doua zi la prima oră m-a prezentat unui avocat căruia eu i-am semnat o împuternicire să mă reprezinte şi să facă ce vrea dumnealui, spre marea disperare a lui Constantin Iosef şi patronul Farfan. 


Pentru gestul frumos şi binele făcut de  bunul meu prieten, care în felul cum el a procedat, mie mi-a salvat viaţa dându-le peste cap planul crimnal, Constantin Iosef şi Farfan s-au răzbunat pe prietenul meu Shoun Goodner şi după două zile l-au concediat. 




Fraţii Constantin şi Alexandru Iosef, nepoţi ai fostului magician Iosefini, turbând de furie că mai eram în viaţă şi nu am de gând să mor, la zece zile de la nefericitul accident, eu neavând hrană, bani ,medicmente şi nici un fel de ajutor medical, fiind într-o mare durere fizică şi suferinţă, singura lor soluţie de a se răzbuna pe mine, a fost să-mi întrerupă apa şi curentul de la rulota mea.


Constantin Iosef  urlând ca un nebun îmi reproşa că curentul şi apa care îmi alimenta mie rulota aparţin patronului Armando Farfan. Fratele său Alexandru Iosef, ca un papagal repeta şi subscria tot ceea ce spunea urlând Constantin Iosef. La un moment dat au început să mă înjure cerându-mi într-un mod foarte agresiv să dispar din acea caravană.... 

Eu le-am reproşat că am muncit 40 de zile şi nu am primit decât suma de cinci dolari. Le-am cerut să-mi achite toţi banii pe care mi-i datorează, după care eu voi pleca din acea caravană. Alexandru Iosef având în mână un dosar mi-a cerut să-i semnez nişte documente dacă eu doresc să mai rămân în caravana circului Farfan.

În acele momente fiindu-mi foarte rău, hăituit, rănit, fără bani, încolţit de Farfan şi fraţii Constantin, eu negăsind nici un fel de sprijin şi înţelegere din partea lor, am fost nevoit să accept şi să le semnez acel dosar scris în limba engleză, cu toate că habar nu aveam ce scrie în acel dosar.


În acele momente ştiind că în viaţă nimic nu este întâmplător, mai devreme sau mai târziu fiecare va plăti după faptele sale, nemai având decât speranţa şi credinţa în Bunul Dumnezeu, pe cere l-am rugat şi implorat în permanent să aibe grijă de mine, să mă păzească şi să nu mă părăsească,  mulţumit la acele vremuri că încă mai eram în viaţă !



Puiu în rulota lui.

 





În acea după amiază când fraţii Constantin mi-au oprit apa şi curentul, m-am internat pentru prima dată în spital, unde mi s-a montat această proteză care avea să-mi marcheze începutul groaznic şi greu de suportat al unei vieţi de coşmar. Era un vis îngrozitor din care eu nu reuşeam să mă trezesc iar această proteză care se vede în fotografie nu m-a ajutat deloc, am suportat-o degeaba. După două luni vetebrele mele cervicale nu se sudaseră, erau tot la fel. Nimic nu era spre bine. A fost o tortură la comandă, din partea lui Constantin şi Farfan care sperau că orice mişcare greşită din partea mea s-ar fi putut să-mi fie fatală sau să răman ca o legumă. În nemernicia lor bestilie, nu ştiau că nu pot muri aşa uşor deoarece sunt iubit de Bunul Dumnezeu care avea grijă de mine şi mă veghea în permanent.Constantin şi patronul Farfan, respirau în voie, fericiţi că semnăturile mele obţinute de ei prin şantaj îi ţineau la adăpost şi nu mai aveau nici o obligaţie faţă de mine, dacă mie mi s-ar fi întâmpla ceva. Stimate cititor, mă simt dator cu o explicaţie, ca dumneavoastră să înţelegeţi mai bine, de ce  eu din ziua nefericitului meu accident de muncă, dintr-o dată am devenit inamicul numărul unu, duşmanul tuturor celor din caravana circului Farfan şi a foştiilor mei colegi din trupa Constantin, şi de ce eu, dacă aş fi murit, moartea mea pentru toată lumea menţionată ar fi fost o binecuvântare.

1. Constantin Iosef şi Armando Farfan ar fi fost cercetaţi.
2. În primul rând, în contractul invidual dintre Constantin Iosef şi patronul Farfan este un articol prin care se arată că noi artiştii români nu aveam voie să prestăm alte servicii decât cea de acrobat.
3. Farfan pe lângă faptul că s-a folosit de mine între data de 21 iunie şi 9 august anul 1991 nu m-a plătit vreodată, decât cu acei cinci dolari într-una dintre săptămâni. 
4. Constantin Iosef ar fi fost obligat să achite costul integral al intervenţiei mele chirurgicale şi să plătească tot ce ar mai fi fost necesar pentru a mă reface complet.
5.Toţi,aşa-zişii mei prieteni acrobaţi cu care am venit din România, deja erau lefteri, iar o dată cu accidentul meu riscau să rămână şomeri. Aceiaşi soartă ar fi avut-o şi personalul circului american Farfan.
6. Situaţia dintre Aurelian Bucur şi Mihaiela Băniceanu era cea mai gravă. Ei erau pe punctul de a se despărţi din cauza banilor pierduţi la cazino de către Aurelian Bucur. Şi nu în ultimul rând Mihaiela nu mai avea nici un ban iar în curând ea avea să nască.



Astăzi, după ce au trecut 20 de ani, nu pot uita peripeţiile prin care am fost nevoit să trec în acele zile când, mergeam la spital pentru control medical cu Cătălin Iosef . Mă aflam în maşina lui, el văzând că eram foarte încordat şi-mi era teamă fiind traumatizat în urma nefericitului accident, Cătălin conducea maşina ca un nebun cu viteză foarte mare şi dintr-o dată fără motiv sau să aibe pe cineva în faţa maşini sale, punea frână numai ca să mă vadă cum mă loveam cu faţa în parbrizul maşinii sale. Cătălin râdea în hohote când mă vedea că mă lua transpiraţia şi începea să-mi curgă sânge din nas s-au arcada ochiului rănit. Parcă îl văd şi acum cum bea din cutia de bere pe care i-o cumpăram de la benzinărie şi el râdea cu un  râs sadic, idiot,  moştenit de la familia sa. Probabil el nerealizând vreodată spaima şi ce durere fizică îmi provoca în acele momente, nemaipunând la socoteală durerea fizică continuă de  zi de zi, de la proteza care se vede în imaginea de mai jos. Toate aceste lucruri Cătălin Iosef le făcea numai de amuzament,  ca să se distreze.



Puiu !

Astăzi când revăd această fotografie mă trec fiori reci. Fotografia mi-a făcut-o unul dintre prietenii lui Constantin Iosef care asistase la efortul depus de mine în încercarea de a-mi schimba roata de rezevă la rulota mea. La plecare amicul lui Constantin mi-a înmânat această fotografie. Era o zi frumoasă de toamnă chiar foarte călduroasă. Luni, o zi la început de săptămână în care toată lumea era liberă şi nu se lucra în circul Farfan. La un moment dat, observ că rulota mea era strâmbă puţin aplecată nefiresc într-o parte. Uitându-mă mai atent văd că una din roţi era desumflată. În zadar cam o jumătate de oră am încercat să umflu roata cu o pompă. Cu amărăciune am realizat că aveam pană şi roata trebuia neapărat schimbată. Am umblat în tot circul Farfan sperând că voi găsi pe careva să mă ajute. A fost în zadar. Circul Farfan era aproape pustiu la acea oră. În acele momente la câţiva metri de mine, Constantin Iosef era în faţa motorhomului său la o masă, având doi prieteni americani cu care el sta de vorbă, asculta muzică şi se delectau la o bere rece. Elena soţia lui Constantin era foarte ocupată cu pregătirea unui castron mare de salată şi între timp se chinuia să aprindă un grătar, ignorată total de Constantin Iosef.


Eu nu mi-am permis să-l deranjez, deoarece din ziua accidentului meu din data de 9 august anul 1991 şi până la data de 11 aprilie anul 1992 când am fost alungat din trupa Constantin, fără a mi se plăti măcar 1 dolar sau să mi se ofere un pahar cu apă... Constantin Iosef dacă aş aduna minut cu minut, cât el, mie mi-a vorbit, adunate la un loc nu ar fi depăşit 30 sau 35 de minute. Şi acele cuvinte adresate mie în mare parte erau acuze la adresa mea, jigniri făcându-mă handicapat ş-au la ce el se pricepea cel mai bine  adică: " înjurăturii " 
Neavând încotro singur m-am apucat să înlocuiesc roata care avea pană. Singura mea problemă era acea proteză care mă chinuia şi mă incomoda foarte mult. Nu-mi permitea anumite mişcări. Cred că am muncit ca să înlocuiesc acea roată, o oră jumătate, poate chiar două ore. Dar nu m-am dat bătut. Până la urmă transpirat, obosit dar foarte mulţumit chiar zâmbind am reuşit, Îmi amintesc că acea persoană care bea bere cu Constantin, la un moment dat s-a ridicat de la masă şi a vrut să vină spre mine ca să mă ajute, dar Constantin Iosef s-a ridicat în picioare şi l-a dus înapoi la masa sa.



Ziua în care am fost operat 21.10.1991, trebuie făcută o specificaţie foarte importantă pentru mine, deoarece eu la acea dată îmi aniversez ziua numelui care se regăseşte şi în calendarul ortodox sub marcajul Sfântului Oprea. 

Îmi amintesc când mi-am revenit după intervenţia chirurgicală, eu fiind la terapie intensivă,  foarte mulţi doctori din acea clinică au venit la mine dorind pentru câteva secunde să mă vadă, felicitându-mă şi chiar dând mâna cu mine. Eu în acele clipe chiar nu pricepeam nimica, îi vedeam pe doctori zâmbitori, mulţumiţi,  spunându-mi că sunt foarte norocos. Momentul operaţiei mele, a fost marcat de către medici Americani că eu am fost în întregime recuperat şi că,nu peste mult timp, urmând un regim de refacere prestabilit, voi reveni la vechea formă.  Această veste a constituit pentru familia Constantin Iosef o lovitură de moarte.



Eu la acele vremuri eram într-o stare de completă buimăceală medicamentoasă. Am fost înşelat de fiul lui Constantin Iosef şi am semnat nişte documente prin care eu recunoşteam că nu am aparţinut niciodată trupei  de acrobaţi la basculă Constantin şi că nu am fost angajat cu contract la circul Farfan. Eu am recunoscut că am venit în SUA de unul singur, pe cont propiu iar aceştia din omenie îşi ajută un conaţional. În conformitate cu legile Americane, atât Constantin şi Armando Farfan, inclusiv ambasada României, aveau obligaţia să se preocupe de mine ca cetăţean român şi să-mi acorde întregul ajutor medical şi financiar.

Pentru a scăpa de toate aceste obligaţii, patronul Farfan în cârdăşie cu Constantin Iosef un scelerat notoriu faţă de cei mai apropiaţi colaboratori, au făcut tot posibilul ca eu, Puiu, să mor. Însă divinitatea a avut alt scop şi a schimbat întregul eşafodaj de nelegiuri al celor care deşi se pretindeau prieteni mei doreau cu tot dinadinsul să mă vadă mortCând am fost externat după 16 zile de spitalizare la data de 26 octombrie anul 1991, circul Farfan era în plină activitate. 

După trei săptămâni terminând sezonul, toată caravana circului Farfan a fost mutată la o fermă a patronului, undeva cam la două ore de mers cu maşina,  distanţă de primul oraş. Acolo, eu ca şi ceilalţi artişti ne-am cazat şi racordat la panoul electric ce se afla cam la 200 metri distanţă de rulota mea. Cablul meu electric era întins pe un drum denivelat cu o grămadă de gropi şi pietre. 


Puiu la fermă.





Nopţile fiind foarte reci, eu ca şi ceilalţi din caravana circului Farfan ne încălzeam folosind aeroterme electrice. Dar se întâmpla ca noaptea târziu să rămân pe întuneric fără curent. La început credeam că este o pană de curent, dar văzând că toate celălalte rulote au lumină, urmăream traseul cablului meu până la panoul electric. Acolo aveam surpriza neplăcută de a constata că ştecherul meu era scos din priza panoului şi aşejat pe pământ la circa un metru, doi distanţă de panoul electic. Acest lucru s-a întâmplat de nenumărate ori, uneori şi de două trei ori pe noapte.



La început am crezut că vinovaţi de acest lucru erau câinii de la acea fermă. În anul 2009, după ce am avut posibilitatea să traduc toate documentele în limba română, trimise de avocatul meu pe când eu mă aflam în Puerto Rico, mi-am schimbat părerea. Sunt sigur în procent de sută la sută că familia Constantin împreună cu  patronul Farfan îmi scoteau ştecherul din priză în fiecare noapte. 

Ei doreau şi sperau că, noaptea târziu pe întuneric când eu m-aş fi dus să verific de ce nu am curent şi să-mi pun ştecherul din nou în priză, pe drum să mă împiedic şi prin cădere să mi se întâmple ceva rău şi fatal ca ei să scape de mine.




În schimb în fiecare săptămână mi se opreau toţi banii care mi se cuveneau de către Constantin Iosef. El şi toţi membri familiei sale erau şi sunt în prezent foarte avari şi disperaţi de a-şi însuşi orice formă de venit chiar dacă acestea nu li se cuvenea de drept. De exemplu, inventa oamenilor din trupă tot felul de taxe pe săptămână cum ar fi: 

12 la sută cotă impresar.
12 la sută impozitul cuvenit Circului din România.
12 la sută taxă pentru Constantin Iosef (ca şef de trupă)
 5 la sută chiria pentru costume.


Eu i-am plătit lui Constantin Iosef, 2500 lei la valoarea leului în anul 1990, pentru un costum naţional românesc primit gratuit din partea ministerului Culturi pentru a face lobi României peste hotare.Acela era un costum naţional care reprezenta un dans tradiţional de căluşari românesc.Eu acel costum l-am îmbrăcat o singură dată, la o paradă a renumitului circ Tarzan Zerbini în oraşul american Detroit.

Acea sumă de 2500 lei la valoarea leului în anul 1990 eu şi Herlaş Ionuţ am achitat-o integral în Bucureşti. Dar în America,  Constantin Iosef a început să ţipe şi să urle, jurându-se pe mă-sa şi pe ta-su că nu i-am dat niciun ban. Văzând că nu mai recunoaşte că a primit bani de la noi ca să scăpăm de gura lui am acceptat şi i-am mai dat bani încă o dată.


La jumătatea lunii noiembrie a anului 1991 toată caravana circului ne aflam la acea fermă de care am vorbit anterior. La un moment dat am surpriza să-l reîntâlnesc la fermă pe Mr.Tihany care venise să discute anumite probleme personale cu patronul Farfan. La plecare dumnealui se opreşte în faţa rulotei mele şi după ce a discutat cu mine cam un sfert de oră fiind impresionat de ce mi se întâmplase, îmi comunică că va lua toată caravana circului Farfan în Puerto Rico.

Mr.Tihany în acea zi mi-a promis că mă va lua cu dumnealui şi va avea grijă de mine. Eu i-am povestit de intervenţia mea chirurgicală precizând că nu mai sunt bun să lucrez ca acrobat, dar dumnealui mi-a spus să nu-mi fac nici o grijă că se va ocupa dumnealui de toate. Am uitat să precizez că Mr. Tihany la originea sa este ungur de undeva de prin Arad şi încă vorbea destul de bine limba română. Chiar era încântat de fiecare dată când eu îl mai corectam la anumite expresii pe care le pronunţa greşit. 



14 decembrie anul 1991.
Vestea că voi ajunge din nou în Puerto Rico, cu toate că nu mai puteam să lucrez a venit cum nu se poate mai bine. Cred că a fost pentru prima oară când sufletul mi s-a umplut de bucurie. Ştiam că voi avea ocazia să zbor pentru a treia oară peste mult discutat ul triunghi al Bermudelor, revedeam şi visam acele minunate plaje din Caraibe care mă fascinase cu un an în urmă. Chiar meritam o vacanţă ce m-ar fi făcut să uit patimile ce am fost nevoit să le îndur, din ziua accidentului şi până în acea zi, când am stat de vorbă cu Mr .Tihany. 

Dumnealui îmi garanta că va avea grijă de mine fără ca eu să fiu obligat să fac ceva. Dintr-o dată, tristeţea care îmi învăluise sufletul, avea să se risipească iar soarele vedeam cum străluceşte din nou pentru mine.


După două săptămâni de speranţe şi visare, într-o secundă toate aveau să se risipească. Ajunşi în frumoasa insulă din Caraibe Puerto Rico ne îmbarcăm în două autobuze şi nu după mult timp ajungem în dreptul unor vile de lux care aveau tot confortul necesar de a satisface chiar şi pretenţiile unor  staruri de de la Hollywood. Acolo au coborât toţi membrii stafului Farfan inclusiv acrobaţii trupei Constantin.Eu am aşteptat în spatele autobuzului.Văzând că au coborât toţi am mers spre uşa din faţă ca să cobor şi eu.

In imagine este Elena Iosef, sotia lui Constantin care se rasfata in piscina vilei unde locuiau toti membrii trupei Constantin, mai putin eu !



În acel moment a apărut patronul Farfant şi Constantin. Amândoi având un rânjet bolnav privindu-mă ca două animale de pradă,răcnind îmi spun: tu nu vei locui aici cu noi la vile.Constantin Iosef privindu-mă cu greaţă ca pe un cerşetor mă întreabă şi el urlând: ce cauţi şi cum ai ajuns tu aici ? Am rămas uimit şi înmărmurit,nu-mi venea să cred. Se comporta cu mine de parcă în acele clipe Constantin m-ar fi văzut pentru prima oară. 

Probabil că în cele aproape trei ore parcuse cu maşina de la fermă şi până la aeroportul din Los Angeles, înbarcarea în avion şi zborul către Puerto Rico, eu aş fi fost invizibil ştocmai în acele momente când  mă pregăteam să cobor din autobuz, Constantin Iosef m-ar fi văzut pentru prima dată. 

După ce am suportat injuriile lui Constantin şi Farfan, am ajuns în locul unde avea să se instaleze Circus Tyhany. Acolo am fost cazat într-un vagon ce aparţinea lui Tihany. Vagonul era destinat, celor care munceau la întreţinerea circului. Spatiul in care ma puteam misca in interior era Lungime cam 1 m si latime cat se vede usa de la vagon.



În acele momente cu tristeţe am realizat că am fost minţit. Regretam că am fost un fraier şi  l-am susţinut pe Constantin Iosef în ziua când  patronul Bentley ne-a făcut o ofertă să lucrăm în continuare,condiţia fiind ca noi să renunţăm la serviciile lui Constantin.



Singur printre străini, la capăt de lumi, în mijlocul unor oameni răi, cu suflet negru şi  hain, gata la orice oră din zi şi noapte să-ţi ia viaţa pentru un pumn de dolari. Nemaiavând pe nimeni, speranţa şi toate visele mi le-am încredinţat Bunului Dumneze rugându-l să aibe grijă de mine, să mă apere de păsările de pradă care în permanent roiau deasupra mea turbate şi furioase că încă sunt în viaţă şi nu mor, păsările fiind familiile: Constantin şi Farfan .



Stimate Cititorule.
Dacă mai devreme spuneam că, în anul 1990 Sfânta noapte de Crăciun a fost cea mai frumoasă noapte din viaţa mea, ca şi cele ce au urmat, după un an de zile, aceleaşi sărbători se aflau la poli opuşi. În timp ce staful circului Farfan şi toţi membrii trupei de acrobaţi ce cândva mi-au fost aşa-zişi prieteni, erau invitaţi la o masă festivă împărătească, oferită de Mr. Tihany în Sfânta noapte de Crăciun, eu eram singur, abandonat fără hrană, bani şi medicamente într-un vagon îngust asemenea unui lift. Se ştie că în Puerto Rico tot anul este foarte cald fiind o temperatură de peste 30 de grade Celsius. Eu în acel vagon nu aveam nici un fel de condiţii. Nu aveam televizor, frigider sau aragaz să pot găti ceva. Pentru a mă hrăni mergeam zilnic cam un km până la o benzinărie de unde luam hrană ce trebuia consumată imediat ca să nu se strice.

                      Vagonul in care am locuit in Puerto Rico !


Pentru Mihaiela Bădiceanu turneul din America a fost ca o vacanţă. Ea în Puerto Rico anul 1990, când soţul ei Aurelian Bucur a pierdut peste 20 de mii de dolari la Cazinou, a rămas însărcinată. Mihaiela ca acrobată a mai lucrat doar trei săptămâni în primul oraş care a urmat după Puerto Rico şi anume, oraşul Detroit. Cu toate că din luna iunie anul 1991 Mihaiela Bădiceanu nu a mai lucrat niciodată ca acrobată ea a fost în fiecare săptămână plătită de Constantin, asemenea tuturor acrobaţilor din trupă, ce lucrau zilnic. Doar pe mine, Constantin nu a vrut să mă mai  plătească vreodată ! 

Vagonl în care am locuit în circul Tihany !




5 ianuarie anul 1992.
După două zile o întâlnesc pe Mihaiela Băniceanu.Era cu fetiţa ei ce o născuse cu trei zile înaintea intervenţiei mele chirurgicale. După câteva minute am aflat că Mihaiela, Nituică Teodora şi Elena Iosef au găsit de lucru în incinta circului Tihany. 
Ele înainte de spectacol şi în pauză, trebuiau să vândă băuturi răcoritoare spectatorilor sau să pună cubuleţe de gheaţă în pahare cu anumite sucuri. Mihaiela era foarte bucuroasă că şi-a găsit de lucru, dar era îngrijorată că nu avea cu cine să o lase pe fetiţă cât timp va fi ocupată. Eu vrând să o ajut i-am spus că pot să stau cu fetiţa ei în fiecare zi până la terminarea contractului în Puerto Rico. Bineînţeles fără să am vreo pretenţie şi m-am ţinut de cuvânt !



Pentru acest serviciu după mulţi ani, Mihaiela îmi va face o relatare ce mă va lăsa mut de uimire. În ziua de 18 octombrie anul 2010,eu o sun, cum făceam în fiecare an ca să-i urez fetiţei sale Cristina, La Mulţi Ani ! Numai că de data aceasta s-a întâmplat ceva neaşteptat pentru mine. Probabil Dumnezeu i-a luat minţile lui Mihaiela şi a făcut ca ea să-şi dea arama pe faţă realizând că  e mult mai perversă decît diavolul.

În anul 1991 când eram în mare suferinţă zăcând pe un pat de spital, aşteptând să mi se facă o intervenţie chirurgicală, Mihaiela mă vizitase la acele vremuri la spital împreună cu o prietenă de a sa.
Cum am spus mai devreme, în ziua de 18 octombrie anul 2010,eu am sunat-o pe Mihaiela ca s-o felicit cu ocazia majoratului feţiţei sale. Ea dintr-o dată, fără nici o legătură cu telefonul dat de mine în acea zi de mare bucurie pentru familia Băniceanu, Mihaiela ţipând la telefon ca o isterică relatându-mi următoarele,citez: Puiule la acele momente, în anul 1991 când te-am vizitat la spital în Los Angeles ,te uram de moarte,  şi a repetat acest lucru încă de două -trei ori. Am încheiat citatul Mihaielei. 
Eu ca să nu-i mai aud relatarea agresivă a fostei mele colege Mihaiela am fost nevoit să-i închid telefonul, nedorind să-i mai cer vreo explicaţie.

În Puerto Rico la Circus Tihany era diferit faţă de celălalte circuri din America. Dacă la circul Farfan nu erau mulţi spectatori, la Circus Tihany în fiecare zi erau cam patru mii de spectatori la un singur spectacol. Toate locurile erau ocupate şi mai erau mulţi spectatori care stăteau şi în picioare. La fel iera  vinerea când 
ierau două spectacole iar  sâmbăta şi duminica când erau trei spectacole.

În Circo Tihany înainte de spectacol, în pauză şi după spectacol o parte dintre artişti mai câştiga un ban, vânzând anumite suvenire, popcorn, vată pe băţ, sucuri răcoritoare, bere şi altele. Printre aceştia se numărau şi toţi membrii trupei Constantin.

Cătălin Iosef se ocupa cu distribuirea paharelor pline cu sucuri către spectatorii însetaţi, care doreau să se răcorească, plătind suma de un dolar pentru un pahar. Seara la final, plata fiecăruia se făcea după numărul paharelor vândute adică: Nituică Teodora primea un număr de pahare de la patronul care se ocupa cu acea afacere în incinta circului Tihany. După numărul de pahare vândute cu răcoritoare şi numărul paharelor rămase nefolosite se făcea un calcul şi fiecare vânzător îşi primea banii cuveniţi.


La Circus Tihany zilnic veneau cam opt mii de spectatori fiind două spectacole pe zi, sâmbăta şi duminica numărul spectatorilor se tripla pentru că erau trei spectacole. De multe ori publicul din Puerto Rico stătea şi viziona spectacolul în picioare deoarece toate cele patru mii de locuri cât era capacitatea circului, erau ocupate.

Cătălin Iosef văzând numărul mare de spectatori care veneau zilnic la Grandioso Circo Tihany'' a realizat că  poate să câştige mulţi bani, fără a depune mare efort. El în fiecare seară după terminarea spectacolului strângea foarte multe pahare din cele folosite de către spectatori,ce le găsea aruncate pe jos, le spăla cu apă şi le lăsa cu gura în jos la uscat până a doua zi, când venea cu o oră, două înainte de începerea spectacolului, le pregătea frumos şi i le da lui Nituică Teodora să le folosească la vânzarea sucurilor răcoritoare. Restul este foarte simplu...... 

Nituică Teodora iubita lui Cătălin Iosef în loc să folosească paharele primite de la patronul acelei afaceri pentru a fi umplute şi vândute cu anumite sucuri şi băuturi în incinta Circului Tihany, ea folosea paharele pregătite de Cătălin Iosef cu o seară înainte. Prin acceastă mârlănie, Cătălin şi Teodora în fiecare seară câştigau foarte uşor peste 1000 de dolari ,chiar şi mai mult.




În Puerto Rico Constantin Iosef şi Armando Farfan nu şi-au mai ţinut promisiunea făcută, că îmi vor achita toţi banii datoraţi când prin şantaj eu le-am semnat mai multe documente.

Văzând că foştii mei colegi acrobaţi din vânzarea sucurilor şi a anumitor suveniruri ce le vindeau înainte de spectacol şi în pauză în Circus Tihany câştigau într-o singură zi de trei patru ori, cât eu câştigam într-o săptămână muncind circa 16 ore zi de zi, i-am cerut lui Constantin Iosef sperând că voi găsi înţelegere, să mă lase să lucrez şi eu la umplerea paharelor cu sucuri şi cubuleţe de ghiaţă cum făceau fostele mele colege.

Dacă aş fi vorbit cu o statuie din piatră poate s-ar fi îmuiat. Constantin m-a ignorat total, mi-a întors spatele plecând mai departe şi a făcut ceea ce ştia mai bine. A început să înjure....




În Puerto Rico am fost nevoit să simt  gustul amar de umilinţă şi discriminare din partea tuturor, dar cel mai mult din partea marelui patron american Mr.Tihany. 

Dumnealui, pare la prima vedere un om amabil, prietenos şi având mare grijă de angajaţii săi şi de cei mai buni acrobaţi din lume, pe care îi atrage cu promisiuni false numai pentru ca aceştia să-şi dea interesul ca renumele circului său să crească permanent. Însă în realitate, era un om meschin, răutăcios şi lipsit de cel mai elementar simţ al omeniei.


În momentul când eu Puiu cu care Mr Tihany apare în fotografie, l-a cerinţa imperioasă a lui Constantin Iosef m-a izolat într-o cămăruţă a unui vagon cu două paturi metalice suprapuse având un spaţiu îngust ca al unui lift. Nu m-a ajutat nimeni în nici un fel să mă refac şi să-mi reiau viaţa de acrobat, ba mai mult ca să pot supravieţui Mr. Tihany mi-a cerut ca în fiecare seară începând cu data de 3 ianuarie anul 1992 şi până la data de 5 aprilie acelaşi an să muncesc ca paznic de noapte între orele 21 şi până a doua zi la ora 9 dimineaţa, iar în timpul zilei eram pe post de gunoier şi îngrijitor al W.C.-urilor ecologice. Toate acestea pentru suma de o sută de dolari pe săptămână. Bani pe care Mr, Tihany mie mi-i da personal dumnealui în mână. 


Mr.Tihany este cel care la susţinut în alegeri pe actualul preşedinte al Americi Barak Obama !





În acelaşi timp Constantin primea suma de 4.000$.pe săptămână bani care ar fi trebuit să-i împartă cu membrii trupei, dar pe care şi i-a însuşit. În momentul în care contractul trupei Constantin a încetat cu circul Tihany, Mr. Tihany a plătit transportul întregii trupe Constantin şi a tot staful circului Farfan, în afară de mine. Nimănui nu i-a păsat, cum eu mă voi întoarce în America din Puerto Rico. Eu singur din banii mei mi-am plătit biletul de avion ca să mă pot reîntoarce în America şi pe data de 1 mai anul 1992 am revenit acasă în România.

Pronia divină m-a ajutat să mă refac în mare parte, iar eu întorcându-mă în România am căutat pe toate căile să-mi recapăt drepturile care mi se cuveneau. Dar nici până astăzi Constantin Iosef nu mă poate ierta că eu nu am murit  în America, temându-se că eu aş putea dezvălui realitatea aşa cum este şi ca urmare aceştia, pentru falsificarea de documente de abandon al unui membru al trupei ar putea face închisoare, în acest contest prin interpuşi, primesc tot felul de ameninţări cu moartea şi astăzi.


Puiu, Cătălin Iosef cel în tricou negru !


1Mai anul 1992
Revin în România, mult mai sărac decât plecasem în urmă cu doi ani, plin de vise şi speranţe în ţara tuturor posibilităţilor unde,o vorbă spune că, câinii aleargă pe străzi din zori şi până  în asfinţit cu covrigei legaţi de coadă.

După ani de zile, Constantin Iosef mă contactează având nevoie de servicile mele ca instalator de apă şi gaze. Am stat pe gânduri şi cu sufletul rănit am acceptat să-i mai lucrez ştiind că-mi datorează foarte mulţi bani şi sperând că îmi va da măcar o parte înapoi. Ba din contră, Constantin în prezent nu mai recunoaşte că mi-ar datora vreun ban şi plin de tupeu spune că eu i-aş fi dator lui, că m-a luat cu el în lume şi am avut ocazia să văd America. 






Într-o zi am lucrat acasă la o acrobată a circului Globus, ea locuia la câţiva metri de unitatea mea de deservire a populaţiei, unde eu prestam munca de instalator. Zilnic îi vedeam maşina lui Constantin Iosef parcată în faţa blocului unde locuia această acrobată. Numele 
fetei nu-l voi dezvălui. Ea fiind şantajată de Constantin, pentru nişte motive strict personale, a trebuit să-i accepte avansurile sexuale ale lui Constantin Iosef, în urma căruia s-a născut un copil pe care acesta nu l-a recunoscut cu nici un chip.


Puiu şi Flory


De multe ori, în timp ce mă aflam în cartierul Chitila la Constantin acasă, la el veneau anumite persoane care aveau mari probleme financiare şi-i cereau bani cu împrumut. Constantin Iosef le da anumite sume de bani. Acele persoane garanta cu ce aveau ei de valoare împrumutul. În clipa în care persoana respectivă nu-i putea returna lui Constantin banii împrumutaţi cum s-au înţeles, li se mărea cu mult dobânda s-au toate lucrurile ce le aveau de valoare treceau în patrimonul lui Constantin.



Până în anul 2009 pe Cătălin îl consideram cel mai bun prieten al meu. Pentru mine valora mai mult decât un frate. După ce am tradus documentele pe care le aveam din America am rămas şocat, nu-mi venea să cred că, el de fapt era cel mai mare duşman al meu care îmi dorea moartea. Pentru Cătălin Iosef ca instalator, făcându-i anumite lucrări şi reparaţii la instalaţiile de apă şi gaze i-am lucrat în vreo zece apartamente care îi aparţineau, situate în zona bună a Bucureştiului. El mai avea şi o prosperă agenţie imobiliară, iar în apropierea magazinului Bucureşti avea o casă de schimb valutar, unde se făcea cel mai bun schimb valutar din tot Bucureştiul. 




Divinitatea nu a stat nepăsătoare, în ţară întâlnindu-mă cu Drăgan Costel acesta îmi comunică că Armando Farfan a murit fiind bolnav de cancer. Nituică Teodora îmi mărturisea că Coco a avut un nefericit accident la premierea unui spectacol şi după ce a stat câteva zile în comă a murit.


In imagine Constantin Iosef. Un ateu care se credea nemuritor !

Şi iată că astăzi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu eu sunt bine sănătos iar Constantin Iosef aflat într-un cărucior, cară după el un tub de oxigen ca să mai poată respira. Iar fiul său Cătălin Iosef se află în custodia Poliţiei pentru mulţi ani de aici înainte pentru trafic de droguri de mare risc, traficând tone întregi de cocaină şi alte droguri din Cartelul Medelin. 





Constantin Iosef de-a lungul vremii a acumulat o grămadă de boli, cum ar fi cancer pulmonar ciroză hepatică şi altele. În urmă cu trei ani mi se plângea că a făcut diabet din cauza unor medicamente ce le ia pentru inimă. Dar ce este mai rău, este că e dependent de un tub de oxigen fără de care ar muri. Familia Constantin Iosef în urma falsificării documentelor mele a avut un câştig material însumând suma de 208 mii de dolari la data de 11 aprilie anul 1992. Alexandru Iosef chiar dacă nu a păţit nimic în accidentul de la 9 august anul 1991, dar pentru că el s-a dat parte vătămată, a păcălit firma de asigurări din SUA şi a obţinut 125 de dolari pe o perioadă de 110 săptămâni.




În continuare veţi urmări un scurt reportaj pe care Constantin Iosef l-a dat unui reporter care a solicitat punctul de vedere al lui Constantin Iosef un om lipsit de caracter, un om care şi-a bătut joc de toţi colaboratorii pe care i-a avut, înşelîndu-i prin toate mijloacele, iar atunci cînd considera că aceştia au devenit indezirabili, îi abandona fără nici un scrupul, ba mai mult încerca să le facă rău prin toate mijloacele fiindcă acest om nu are caracter şi nici bun simţ. 
Reporter: Maestre când a-ţi început cariera în circ?

Constantin Iosif: Sunt în circ de când m-am născut. În toată familia mea erau numai iluzionişti. Iosefini e unchiul meu, iar tatăl meu, Cora, care a fost şi el iluzionist, era fratele lui. La 14 ani făceam zburători cu Ganea. Pe urmă m-am făcut cascador, cu Sobi Cseh. Am făcut şi film; Gopo chiar a vrut să mă bage într-un film de-al lui în rolul principal, dar nu era de mine. Mie-mi plăcea circul, să mă dau peste cap. Am lucrat în cele mai mari circuri din lume. Am fost în 147 de ţări, în toată lumea asta.


Reporter: După revoluţie a-ţi prins un contract în America, cum v-aţi descurcat pe cont propiu?


Constantin Iosef: Am avut într-adevăr, un contract pe care l-am obţinut printr-un agent. Noi, Trupa Constantin, eram angajaţi la Circul de Stat. Înainte de plecarea în SUA, ne-am făcut toţi cerere de concediu fără plată, în baza articolului 233.


Reporter: Cine a suportat cheltuielile de transport ? Este adevărat că în turneul prin Romania din anul 1989, aveaţi o afacere din vănzarea răcoritoarelor la pahar, care se distribuia înainte de spectacol si chiar în spectacol de către oameni din trupă ? Folosea-ţi pentru aceasta si un mic truc? Pe timpul călduros, din timpul verii, nu ridicaţi lateralele copertinei pentru a se aerisi spatiul, căldura devenind sufocantă  în interiorul circului, şi în acest mod, toţi spectatorii solicitau limonadă pentru a se răcori. În acea perioadă, costul unui apartament de două camere era de aproximativ 120.000 lei, sumă pe care dumneavoastră aţi câştigat-o cam în două luni.


Constantin Iosif: Păi cine altcineva decât eu?! Nimeni nu a dat bani pentru bilete, m-am dus eu, mi-am vândut din casă şi de pe mine ca să cumpăr biletele de avion. Păi ce, avea vreunul bani? Referitor la povestea cu răcoritoarele, aceasta este o pură invenţie a lui Oprea.

Reporter: Domnul Oprea sustine că afirmaţia este falsă. Pe majoritatea dintre cei pe care i-aţi luat în America, i-ati împrumutat cu suma de 25.000 lei (valoarea banilor din anul 1990 aprilie). Sumă ce reprezenta contravaloarea biletului de avion. De fapt, prevederile contractule stabilesc că transportul trebuie plătit de catre angajator, respectiv firma americană care a contractat spectacolele pe o perioadă de timp. Banii de drum au fost plătiţi de americani, susţine domnul Oprea şi ţinînd cont că contractul şi viza pentru America  a fost valabilă pe o perioadă de doar 6 luni, puţin probabil  ca vreun artist să accepte un asemenea  contract, dacă transportul ar costa la acele vremuri 50 mii lei, echivalentu cam a jumătate  din preţul unui apartament  cu  două camere. 


Constantin Iosif: Nu este adevărat habar n-are ce vorbeşte. Oprea ăsta era un instalator care mi-a făcut nişte lucrări acasă. Ştiam că face parte din Trio Corona, împreună cu un bulgar şi cu o fată. Câştigau bani dând reprezentaţii prin baruri. Pentru că nu aveam decât un singur porteur (adică băiatul de la baza coloanei), pe Aurelian Bucur, l-am întrebat dacă vrea să meargă cu noi şi a fost de acord.


Reporter: Din investigatiile noastre într-adevăr, domnul Oprea avea şi meseria de instalator dar, încă din anul 1975 a fost sportiv de performanţă atlet si halterofil a fost solicitat de multi şefi de trupă din circ precum: Trupa Tudorică, Sandi Creţu, Chirilă iar din anul 1987, trupa Moşoianu, pentru a-şi forma trupa de acrobaţie la basculă, a avut neaparată nevoie de domnul Oprea, pe care l-a si folosit în căteva spectacole în statiunea Costinesti dar, având impresia ca prietena sa Gabriela Bică s-a indrăgostit de domnul Oprea, l-a dat afara din trupă. Domnul Oprea a fost angajat al circului Globus ?


Constantin Iosif:  Nu a fost niciodată angajat al circului, a fost doar colaborator. El toată viaţa a făcut ce a făcut cu Trio Corona! Nu a fost, cum spune el, în nici o Trupă Moşoianu! Nu-l ştie nimeni din tot circul! 




La bază piramidei se află Cristi ce îl susţinea pe umeri pe Gigi. Gigi din anul 1988 va deveni membru acrobat al trupei Constantin. Acrobata cu spatele în faţa d-lui Moşoianu este Gabriela Bică, iar în partea stângă a fotografiei se află Oprea Puiu care la acea vreme era membru al trupei Moşoianu !


Puiu şi Gabriela Bică.
Costineşti 1987. Serbările mării !

Reporter: Din prima poză din timpul spectacolului cât şi poza
alăturată, făcută în anul 1987 la "Serbările mării" de la Costinesti Romania, se vede clar că domnul Oprea Puiu împreună cu acrobata şi iubita domnului Moşoianu pe nume Gabriela Bică sunt îmbrăcaţi în costumaţia specifică trupei Moşoianu. Şi puţin mai jos domnul Oprea se vede foarte clar alături de două nume celebre ale circului Globus din România care nu mai au nici o nevoie de nici o prezentare: Este vorba de domnul Andrucovici şi marele maestru Siminică. Cum comentaţi având în vedere că aţi susţinut că nu a fost în trupa Moşoianu şi nu-l cunoaşte nimeni din circ ?



Constantin Iosif: Nu-mi amintesc nimic despre acest episod. 

Reporter: Ce s-a întâmplat în Statele Unite ?


Constantin Iosif:  După ce am terminat contractul cu Circul Bentley Brothers, agentul care ne aranjase cu ei ne-a găsit un nou angajament cu Circul Farfan. La Farfan am rămas fără bani. Aici problema a fost că nu venea nimeni la spectacole. După vreo patru-cinci luni de zile nu mai aveam nici bani de ţigări.


C. Domnul Oprea declară că, de fapt, contractul cu Circul Bentley Brothers, nu s-a terminat ci acesta (circul) v-a dat afară pentru că membrii trupei nu au vrut să renunţe la dumneavoastră. Acestora făcîndu-li-se propunerea de a rămâne toţi în corpore în continure la acest circ, dar fără dumneavoastră  caruia vi se reproşa mereu ca sunteti recalcitrant şi aveti o gură mare. Atât patronul Mr Bentley cât şi alţi artişti din circ se săturase că de dimineaţă şi până seara înjuraţi şi eraţi mai tot timpul pus pe scandal. Ce aţi făcut mai departe? In continuare, domnul Oprea susţine că dumneavoastră împreuna cu Farfan, le-ati promis, personalului din trupă, că în maximum 30 de zile, aceştia îşi vor primi indemnizaţiile restante.


Constantin Iosif: Eu am vrut să plec. Toată lumea a fost însă de acord să mai rămânem. Erau tot felul de balerini, balerinuţe, tineri fără familie care voiau să mai stea. Am acceptat şi am rămas, aşadar, până n-am mai avut bani. Nu aveam cu ce să ne mai întoarcem acasă. Omul de acolo, Armando Farfan, nu avea bani să ne dea pentru că nu venea nimeni la circ.


Reporter: Din informatiile noastre, rezultă că totuşi, spectacolele aveau loc în fiecare zi, dar cu spectatori mai puţini. De aici rezultă că se făceau anumite încasări, iar anumiţi oameni din Circ, erau plătiţi. Totodată, dumneavoastră le-ati impus celor din circ, să  facă şi alte munci suplimentare, pentru care vor primi bani în plus. Aceste munci constau în: promovarea circului cu fluturaşi prin parcări, muncitori pentru montarea şi demontarea circului şi ca recuzitieri în timpul spectacolului. Ce s-a întâmplat în ziua accidentului din data de 9 august 1991, orele 14,39 în Pomona Valey Los Angeles, când domnul Oprea a fost   rănit?


Constantin Iosif: Doamna Farfan gătea şi ne dădea şi nouă să mâncăm, tuturor, la oală. Noi montam circul şi doamna ne-a invitat la prânz la masă. Oprea a zis că nu stă şi s-a dus să-şi mănânce supele lui speciale. Au plecat mai mulţi, s-au urcat în maşina aia şi el s-a trezit că nu mai avea loc. S-a aşezat chiar în fundul maşinii, cu spatele la şofer. Conducea una din Jamaica, o balerină. Aia a intrat pe roşu, a venit o maşină din stânga şi i-a buşit. Pe el l-a lovit chiar în spate.


Reporter: Maşina aia, după cum rezultă din documentele poliţiei americane care a anchetat accidentul aparţinea trupei Constantin. Din documentul întocmit de poliţia din Pomona Valley, maşina era condusă de o balerină a circului Farfan : Karyn Michelle Anderson, cetăţean american, stabilită în Las Vegas. Mai era altă balerină de culoare, Cecilia Tobier, John-Donahho din Terance Hill, fratele dumneavoastră: Alexandru Iosef şi Drăgan Costel acrobat în trupa dumneavoastră. Cine a avut grijă de domnul Oprea la spital ?


Constantin Iosif: Băiatul meu, pe care el îl înjură, s-a ocupat de tot. Maşina lovită nu avea asigurare. Fiul meu a luat numerele de pe altă maşină, care avea asigurare, şi le-a pus pe maşina accidentată, deci a făcut o ilegalitate. Am adus avocat, băiatul meu i l-a făcut rost. Oprea a luat banii pe asigurare, 15.000 de dolari, i-a dat jumătate avocatului şi restul i-a băgat în buzunar.  


Reporter: Totodată reiese că fiul dumneavoastră nu a schimbat numerele deoarece, maşina era în perfectă legalitate,fiind folosită de întregul personal al circului Farfan, în interes de serviciu, şi pare puţin probabil ca în cazul  unui accident de o asemenea gravitate, cineva să mai aibe timpul, inclusiv preocuparea de a schimba numerele unei maşini care, după cum spuneţi dumneavoastră,nu era în regulă cu numerele de înmatriculare. Din documentele oficiale pe care le-am studiat de la domnul Oprea, accidentul a fost foarte grav. În acest context şi pentru a nu fi implicat legal în cadrul acestui accident de muncă, aşa cum era în realitate, fiul dumneavoastră a declarat la camera de gardă a spitalului din Pomona Valley că domnul Oprea, nu aparţine trupei şi nu are nici un fel de asigurare,(cu toate că domnul Oprea (Puiu) era angajatul dumneavoastră şi avea asigurare cum reiese din document). Asfel că în conformitate cu legislaţia americană, după o intervenţie superficială constând într-un guler susţinător,cusătură a rănilor deschise, investigaţie tomografică, domnului Oprea i s-a recomandat, un repaus de cinci zile de muncă. Cum comentaţi acest fapt incredibil, ca unui om pe care l-aţi folosit în toate activităţile circului să-l abandonaţi într-un spital susţinînd că nu are nici o legătură cu circul dumneavoastră, iar în maşina s-a aflat cu totul întîmplător?


Constantin Iosif: Oprea ăsta e un nenorocit!


Reporter: A-ţi plecat în cele din urmă de la Farfan?


Constantin Iosif: Da, am plecat la Tihany, în Puerto Rico. Tihany ăsta era un iluzionist român din Arad, plecase de mai multă vreme în SUA. Oprea m-a făcut şi pe acolo de râs. Îmi venea să dau cu el de pământ! Păi, eu am ţinut cinci inşi în cârcă, nu eram ca el să ţin doi şi să cad în fund! Zmeul-Zmeilor am fost! A venit la mine că vrea să aducă un avocat, că mă dă în judecată. După aceea, când noi am revenit în ţară, el a rămas acolo, că avea o grămadă de bani, nu l-am abandonat noi. După ce s-a întors, a continuat să-şi facă meseria lui de instalator. Nu a fost la circ, nu a avut treabă niciodată cu circul. E păcat că am ajuns, la 62 de ani, să mă înjure un nenorocit care nu a făcut în viaţa lui nimic. Şi-a bătut joc de numele meu, şi eu m-am zbătut pentru numele ăsta de mi-a sunat apa-n cap!


Reporter: Conform declaraţiei domnului Oprea şi din realitatea evidentă a ceea ce s-a întamplat ulterior, la două luni si 10 zile după accident, domnul Oprea a fost operat. Operaţie pe care şi-a plătit-o singur, prin angajamentul semnat. Fapt petrecut prin achitarea contravalorii îngrijirilor medicale, din suma de 15.000 $, plătiţi de către firma de asigurări a maşinei, domnului Oprea. Din această sumă, domnul Oprea a primit în mână, suma de 7.504 $, restul reprerzentând contravaloarea serviciului de avocat si o parte din cheltuielile de spitalizare. Faţă de spital, nu s-a achitat întreaga datorie, deoarece dumneavoastra domnule Constantin Iosif, l-ati ţinut ascuns la o fermă să i se piardă urma într-o zonă deluroasă timp de 2 luni, în care nu a primit nici un fel de ajutor atăt medical cât şi alimentar, sperând că în scurt timp domnul Oprea va muri şi astfel toată lumea, inclusiv dumneavoastră ca factor responsabil direct, a-ţi fi scăpat de orice răspundere. Şi mi se pare absurdă declaraţia fiului dumneavoastră Cătălin Iosef care într-o discuţie cu domnul Oprea, să declare foarte nervos citez: Puiule îmi eşti dator vândut o viaţă întreagă pentru  cât  efort am depus ca să te pot scoate din fiarele contorsionate, în ziua accidentului".

Puiu !



Puiu, amintiri !


Constantin Iosif: Aşa cum v-am mai spus, acest nenorocit, inventează tot felul de, fantezii pe seama mea. Nu am ce să mai comentez în continuare, fiindu-mi silă de toate aceste mărturii mincinoase.


Reporter: Domnule Constantin Iosif,a-ţi susţinut mai înainte că, domnul Oprea, la data accidentului nu mai aparţinea circului Farfan şi nici trupei Constantin. Din documentele anexate,  la care avem un faximil, rezultă că accidentul s-a petrecut în data de 9 august 1991. Din documentul oficial emis de catre Ministerul de Justitie al Statelor Unite la data de 12 octombrie 1991 la solicitarea Circului Farfan, respectiv al trupei Constantin, se acordă o prelungire de şedere pentru domnul Oprea, care-l şi semnează olograf. În acest context, apare o neconcordanţă flagrantă  în spusele dumneavoastră. Cum comentaţi?


Puiu statiunea Eforie Nord anul 2018.

Constantin Iosif. Consider ca unele din actele la care faceti referire sunt întocmite greşit, din cauza că Oprea a furnizat informaţii eronate celor care l-au chestionat, informaţiile fiind acceptate de către cei care le-au întocmit.

Reporter. Aici se termină scurtul reportaj, dar destul de elocvent pentru a-i defini caracterul acestui om care în momentul de faţă a ajuns o epavă !





                                     Justiţia Divină !                                                                                                             
Există o justiţie imanentă, în faţa căreia nici un om nu poate avea scăpare. Această regulă fatidică s-a dovedit a fi de neânlăturat, fară nici un fel de posibilitate de a o ocoli. În susţinerea acestui argument vă voi arăta că toţi cei care s-au purtat inuman cu mine atunci când accidentat grav am fost abandonat de către ei, aceştia mai devreme sau mai tărziu, au plătit foarte scump chiar şi cu viaţa ! 




Astfel Herlaş Ionuţ  împreuna cu Coco s-au asociat cu Cătălin Iosef şi au venit la mine când eu zăceam pe un pat de spital în momentul când de abia eram conştient de ce se întampla, spunându-mi că au venit să-mi dea nişte documente pe care să le semnez, acestea asigurându-mi intreţinerea mea atât medicală  cât şi materială. În realitate, aceste documente arătau că eu nu aparţineam circului ci venisem pe cont propriu în America, iar ei ca prieteni români veneau să compasioneze cu mine. In acest context, atât Constantin cât si patronul circului Armando Farfan scăpau de orice responsabilitate materială şi morală, eu fiind de fapt, angajatul lor. 




Coco(Pătăluţă Petrică )


Revenind la justitia la care m-am referit mai sus, menţionez că Herlaş Ionuţ se prabuşeşte de la 12 m, în timpul unui spectacol în Germania, accidentandu-se foarte grav. De reţinut că Herlaş la acele vremuri era singurul acrobat din lume care putea să execute salt dublu formând coloana de şase persoane. Constantin Iosef îl abandonează fără nici un scrupul în Germania. Este adus în ţară de către familia lui care interesându-se de el prin radioamatori, l-a putut recupera şi readuce in Romania.

     Puiu statiunea Saturn anul 2021.


Al doilea, Pătăluţă  Petrică (Coco) aflat  la o premiera unui spectacol, sărind din leagăn  nu a nimerit plasa de salvare şi s-a prăbuşit direct pe podea, murind la scurt timp. Este îngropat undeva prin Mexic. 






Puiu şi Mihaiela Băniceanu.
Puerto Rico anul 1992.   
     




O altă persoană din trupa Constantin care a minţit circul românesc ce avea responsabilitatea trupelor pe care le trimitea în străinătate, susţinând că în timpul în care eu eram accidentat circul Farfan dăduse faliment deci, eu nu aş fi putut fi angajatul acestuia prin trupa Constantin Iosef, a fost Mihaiela Băniceanu.


Această minciună în faţa autorităţilor române, îl absolvea pe Constantin Iosef de responsabilitatea ce o avea faţă de mine numai că, după ceva timp Mihaiela Băniceanu se prăbuşeste si ea de la trapez în timpul unei repetitii, zdrobindu-şi picioarele, fără putinţa de a se mai recupera vreodată. Astfel şi Mihaela Badiceanu şi-a încheiat în mod tragic cariera.  



Drăgan Costel trăind alături de Nituică Teodora o femeie rea ce muşcă, obsedată de înălţimea ei care nu depăşea un metru şi vreo patruzeci de centimetri şi o dată cu trecerea anilor, ampreta vremii a fost vizibil nemiloasă pierzându-şi mult din frumuseţea de odinioară. Zilnic Nituică Teodora era îngrijorată că se va găsi o tânără mult mai drăguţă ca ea să i-l fure. Lucru care inevitabil s-a şi întâmplat.......Ps:Nituică Teodora are Id. pe Facebook: O'hara Scarlett......Drăgan Costel are ID. pe Facebook: Gigi Andrut..

Constantin Iosef  
(În medalion el , soţia şi Cătălin Iosef în anul 1992



Cu  vreo  cîţiva ani în urmă, primesc un telefon şi aflu  că Constantin Iosef este foarte  grav bolnav, o sun pe Elena soţia  lui Constantin şi-mi confirmă, că este grav bolnav şi se află la terapia intensivă a spitalului de urgenţă Floreasca din Bucureşti chiar în zona unde eu îmi desfăşuram  activitate ca instalator.

Am fost să-l văd  şi într-adevăr imaginea era terifiantă, faţă  de cum eu îl ştiam  şi mi-l imaginam. Zăcea pe un pat de spital şi printr-un orificiu cu un furtunaş introdus într-o gaură în gât respira cu greu, nu am putut sta mult că asistenta m-a anunţat că vine doctorul şi eu trebuie să plec. L-am salutat pe Constantin şi la plecare a fost pentru prima dată când îl auzeam că îmi spunea şi el o vorbă bună pe un ton liniştit. Citez: Puiule ai grijă de tine că sănătatea este cea mai scumpă şi preţioasă de pe Pământ. Am încheiat citatul.


La plecare, urcându-mă  în tramvai şi îndreptându-mă spre casă nu îmi venea să cred şi nici nu puteam să înţeleg acea schimbare fulgerătoare şi nemiloasă pentru el. De urât nu-l mai uram, eram doar confuz, eram  dezamăgit şi simţeam  acea milă care uneori te seacă şi simţi un gol imens  în stomac.


Atunci   mi-am revăzut trecutul  trist  şi dureros. Singurul vinovat fiind  acest individ  Constantin Iosef şi clanul său mafiot al familiei sale. În nemernicia lor  minuţios  au  premeditat uciderea mea. Acest individ lacom având o foame veşnic nesătulă de bani nemunciţi. El 

s-a născut  cu o mare plăcere de a-şi fura  pe  cel apropiat care l-a făcut cunoscut  şi celebru pe mapamond. El nu a ştiut că orice început are şi un sfârşit. 


Puiu şi Ţăndărică !(aprilie 1992 )

Aflat într-un tramvai nu observasem furat de gândurile mele că atrăsesem privirile câtorva persoane. Eu am încercat să-mi şterg câteva lacrimi venite fără voinţa mea şi sincer îmi era milă de Constantin cu toate că el şi familia sa mie mi-au luat tot, mai puţin speranţa şi credinţa în bunul Dumnezeu care ma iubit, mă iubeşte şi cu siguranţă va avea grijă mereu de mine.

Atunci am realizat şi mi-am dat seama că poţi avea toţi  banii din lume. Sănătatea, dragostea şi iubirea nu se pot cumpăra cu bani indiferent de câtă avere ai  avea. Păcat că unii oameni nu văd şi nu înţeleg acest lucru decât atunci când este prea târziu. În viaţă nimic nu este întâmplător şi mai  devreme s-au  mai tîrziu fiecare va plăti după faptele  sale.




Funerariile lui Constantin Iosef au avut loc în ziua de marţi 14 ianuarie anul 2014 la orele 13...Aşa cum probabil mulţi au ştiut deja, a vrut să fie incenerat şi aşa s-a întâmplat. În curtea din Strada Olarilor din Chitila urna cu cenuşa celui care a fost Constantin Iosef s-a alăturat celorlalte două urne în care se află cenuşa părinţilor săi !





22 ianuarie anul 2011 (ziua mea de naştere )
În momentul când împreună cu câţiva prieteni îmi serbam ziua de naştere privind la televizor, aflam cu stupoare că Cătălin Iosef strănepotul magicianului Iosefini este arestat pentru trafic de droguri de mare risc aşa cum rezultă din materialul de mai jos.

Cătălin Iosef arestat !



Cătălin Iosef, zis Carlitos este fiul artistului de circ Constantin Iosef, nepotul vitreg al magianului Iosefini. El a fost capturat în urma unei operaţiuni derulate de poliţiştii antidrog, cu sprijinul serviciilor secrete româneşti şi americane, într-un dosar legat de traficarea a cinci tone de cocaină adusă din America de Sud. Odată cu Jesi a fost reţinut şi coordonatorul din România al grupării Constantin Nadolu zis Paco naşul de cununie al lui Cătălin Iosef şi ginerele lui Alexandru Iosef, fratele lui Constantin Iosef. Acesta este un mic fragment copiat dintr-un ziar despre cel mai mare traficant de cocaină din România. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despe traficarea drogurilor vă rog scrieţi pe banda de căutare: Cătălin Iosef şi veţi găsi sute de articole despre cel mai mare traficant de Cocaină din România: Cătălin Iosef.



1-11 2013. Cătălin Iosef a fost condamnat  la 8 ani de închisoare cu executarea pedepsei în puşcărie !







Ps.
Acest blog îl dedic bunului meu prieten Shaun Goodner din Washinton, care mi-a salvat viaţa din ghearele păsărilor de pradă ce în trupul meu adânc şi îl înfipseseră şi timp de foarte mulţi ani l-am simţit ca şi cum ar fi fost infectat.

Domnului Doctor Samir şi întregului colectiv ce a contribuit la salvarea mea, îi aduc mii de mulţumiri !
              

                                  Puiu 24 martie anul 2012 
                    

Stimate cititor !

Această poveste a fost povestea mea, povestea tristă a unui ţigan singur printre români în America. Chiar dacă am suferit şi îndurat foarte mult, bunului Dumnezeu i-au fost de ajuns cam două trei secunde în anul 2008 ca, să-mi redea o viaţă nouă. Zilnic mă închin şi am motiv să-i mulţumesc, seara la culcare şi dimineaţa când mă trezesc că sunt în viaţă, întreg că nu sunt schilodit, of Sfinte Doamne sunt un ţigan fericit.


Sunt mai bogat decât oricare pământean că, sufletul mi-e plin de linişte şi pace. Sunt fericit că, mintea îmi este limpede şi clară zâmbind şi apreciind tot ce este frumos, indiferent de forma care mi se arată. Bunul Dumnezeu interzicându-mi de azi înainte şi în viitor să nu mai cunosc boala, suferinţa  şi acea tristeţe amară şi virală. Pentru toate aceste daruri sfinte Doamne ţie îţi mulţumesc !!!

Puiu statiunea Saturn anul 2021.
Adresa mea de Facebook: Oprea Puiu








Aflați mai multe »